Ca manager poate fi frustrant sa vezi ca un procent redus dintre angajati duce greul sarcinilor. Situatia devine evidenta in proiectele complexe: oricat s-ar mobiliza echipa, aceleasi cateva persoane sunt cele care genereaza ideile, solutiile si efortul necesar pentru a aduce proiectele la bun sfarsit.

Astfel managerii constata, deseori cu regret, ca distribuirea uniforma a sarcinilor si responsabilitatilor nu garanteaza si o distribuire uniforma a rezultatelor.

Acest fenomen genereaza provocari multiple:
• Suprasolicitarea oamenilor performanti – Managerii se confrunta cu epuizarea celor mai performanti angajati, caci acestia preiau adesea sarcinile neindeplinite ale colegilor.
• Scaderea nivelului de implicare – Daca un angajat observa ca doar o mica parte din echipa este activa si productiva, este posibil sa-si piarda interesul si sa considere ca efortul sau suplimentar ar fi in zadar.
• Alterarea coeziunii echipei – Aceasta disproportie poate genera tensiuni si resentimente intre colegi, deoarece cei care duc greul pot simti ca altii nu contribuie in mod echitabil.

Managerii care observa aceste dinamici sunt deseori nevoiti sa isi reconsidere abordarea. Acest fenomen poate parea haotic sau neechitabil, dar, de fapt, este un aspect natural observat in numeroase contexte.

Una dintre teoriile care explica acest fenomen este cunoscuta sub numele de Legea lui Price.

Cine a descoperit aceasta lege?

Derek J. de Solla Price (1922–1983) a fost un fizician si istoric al stiintei britanic, cunoscut drept unul dintre pionierii in domeniul scientometriei, care studiaza modul in care este produsa si diseminata cunoasterea stiintifica.

Legea care ii poarta numele, Legea lui Price, este o teorie conform careia intr-un grup de indivizi, doar o mica parte este responsabila pentru majoritatea productiei de cunoastere sau a contributiilor.

Derek Price a fost unul dintre primii care au studiat fenomenul de concentrare a productivitatii in cercetare si dezvoltare, observand ca un mic procent dintre cercetatori publica majoritatea articolelor stiintifice.

Lucrarea principala, „Little Science, Big Science” (1963), a trasat o comparatie intre stiinta de mici dimensiuni, caracteristica perioadei de pionierat, si stiinta de mari dimensiuni, in care apar mecanisme de productie si evaluare stiintifica in masa.

Price a demonstrat cum dezvoltarea exponentiala a stiintei implica o concentrare a cunoasterii si a productivitatii in mainile unui grup restrans de cercetatori, o teorie care s-a extins si in alte domenii de activitate, inspirand inclusiv Legea lui Price in managementul organizatiilor.

Cercetarile sale au influentat profund modul in care se intelege eficienta si structura organizatiilor, evidentiind cum un numar mic de indivizi contribuie in mod disproportionat la progres si impact.

Care este Legea lui Price?

Legea lui Price spune ca radacina patrata a numarului de persoane dintr-o echipa sau organizatie este responsabila pentru aproximativ jumatate din activitatea sau productivitatea totala.

Spre exemplu, intr-o organizatie cu 100 de persoane, aproximativ 10 (radacina patrata din 100) sunt cei care contribuie in mod semnificativ la atingerea obiectivelor si la rezultate. Restul sunt, in esenta, contribuitori ocazionali sau cei care aduc aporturi minore la progresul general.

De ce nu e cunoscuta?

Desi Legea lui Price explica o realitate observabila in organizatii, ea este rar discutata si aplicata in mod sistematic. Aceasta se datoreaza catorva motive esentiale:

• Ignoranta managementului asupra distributiei neuniforme a performantei – Multi manageri tind sa creada ca o echipa este eficienta doar daca toti membrii contribuie in mod echitabil.
• Idealul meritocratiei – Organizatiile promoveaza adesea ideea ca orice membru al echipei are potentialul de a contribui semnificativ si, prin urmare, aceasta distributie inegala este vazuta ca un esec al managementului.
• Lipsa unui cadru de aplicare – Aplicarea Legii lui Price necesita o metodologie pentru identificarea si sustinerea celor mai productivi membri. Acest lucru poate parea dificil fara metode clare de evaluare si recompensare.

In multe organizatii, Legea lui Price ramane necunoscuta deoarece pare contraintuitiva intr-un mediu care valorizeaza colaborarea si echitatea in munca.

Beneficiile aplicarii Legii lui Price

Desi pare a submina ideea de egalitate in echipa, Legea lui Price poate avea numeroase beneficii atunci cand este aplicata corect. Recunoasterea acestui principiu poate transforma modul in care sunt structurate echipele, cum se distribuie resursele si cum sunt recompensati cei mai performanti angajati.

• Reducerea epuizarii angajatilor productivi – Prin recunoasterea acestui mic grup de angajati si prin recompense adecvate, organizatia poate preveni fenomenul de burnout, incurajand in acelasi timp un climat de recunoastere si apreciere.
• Optimizarea resurselor – Prin identificarea celor care contribuie semnificativ, managerii pot aloca resurse si sprijin suplimentar pentru a le amplifica impactul.
• Imbunatatirea motivatiei – Printr-un sistem de recunoastere corect, cei mai productivi angajati vor fi motivati sa continue performanta, stiind ca munca lor este apreciata si recompensata adecvat.
• Crearea unor modele de succes – Acesti angajati de top pot deveni modele pentru restul echipei, generand astfel un efect de antrenare si un exemplu de productivitate.

Rezultatele aplicarii Legii lui Price

Cand Legea lui Price este aplicata constient, organizatiile pot observa o crestere a productivitatii si o mai buna satisfactie a angajatilor. Un studiu efectuat de Harvard Business Review arata ca recunoasterea si sustinerea celor mai performanti membri ai echipei au dus la o crestere semnificativa a performantei generale, deoarece aceste persoane au avut un efect de antrenare asupra colegilor.

Organizatiile care aplica acest principiu au observat si o imbunatatire in retentia angajatilor de valoare. Odata ce acestia sunt recunoscuti pentru aportul lor, ei devin mai loiali companiei si sunt dispusi sa contribuie pe termen lung la atingerea obiectivelor organizationale.

Cum poti aplica, ca manager, acest principiu in mod eficient si echitabil? Iata cateva recomandari practice:

• Identifica top performerii – Foloseste indicatori clari si evaluari periodice pentru a identifica acei membri ai echipei care au un impact major. Este important ca acest proces sa fie transparent si bine definit pentru a evita interpretarile subiective.

• Asigura-le suport si resurse – Ajuta-i sa-si mentina productivitatea fara a se epuiza. Ofera-le acces la resurse suplimentare, cum ar fi coaching, mentoring si formare continua.

• Creeaza structuri de suport in echipe – Prin crearea de echipe unde cei mai performanti au roluri cheie, poti incuraja productivitatea generala si imbunatati coeziunea de grup.

Important de tinut minte! Desi Legea lui Price este utila in organizatii mari si echipe complexe, este important sa adaptezi aceasta abordare in functie de nevoile si obiectivele specifice ale echipei.

In concluzie

Legea lui Price nu inseamna ca doar cativa oameni ar trebui sa fie responsabili pentru rezultatele echipei, ci ca acestia pot fi sustinuti in mod special pentru a maximiza productivitatea intregii echipe.

Prin aplicarea atenta si echilibrata a acestei legi, organizatiile pot transforma potentialul productiv al fiecarui angajat si pot obtine rezultate durabile si sustenabile.

In loc sa astepte o distributie uniforma a efortului, aplicarea Legii lui Price le permite managerilor sa directioneze resursele catre zonele de impact maxim si sa creeze un mediu in care talentul si productivitatea sunt cultivate, recunoscute si rasplatite.

Astfel, organizatiile pot obtine rezultate mai bune, consolidand in acelasi timp un spirit de echipa bazat pe respect si recunoastere a valorii aduse de fiecare membru.

#valoria #management #succes #echipa #potential #performanta #colaborare #dezvoltare

Autor: Elena Badea (foto), Managing Director, Valoria Business Solutions