Pe masura ce conflictul din vecinatatea Romaniei se prelungeste ia amploare impactul pe care il produce sub aspect umanitar si de mediu. Semnele impactului climatic se inmultesc si se amplifica pe masura ce sunt distruse din ce in ce mai multe depozite de munitii si de combustibil, iar amenintarea distrugerii centralelor nucleare sau chiar folosirea armelor strategice planeaza in continuare.

Pe de alta parte, de multi ani, la nivel de state si de companii se iau angajamente de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Pietele de capital includ riscul de crestere al emisiilor de CO₂ ca factor de luat in considerare pentru investitori in stabilirea preturilor activelor tranzactionate, iar Net Zero este dezideratul despre care se vorbeste din ce in ce mai des, deoarece emisiile de CO₂ sunt inca generate, dar trebuie compensate cu aceeasi cantitate de energie verde in alta parte. Totalul net al emisiilor este atunci zero.

Majoritatea obiectivelor climatice nationale si internationale vizeaza atingerea tintei de Net Zero pana in 2030 sau 2050. Pentru a-l atinge, emisiile de dioxid de carbon trebuie reduse, iar masurile de compensare a emisiilor sunt de asemenea absolut necesare pentru a atinge aceste obiective. Pentru directorii executivi este clar faptul ca tranzitia companiilor de la poluare la zero emisii nete de CO₂ nu este simpla, dar este posibila daca vor tine cont de urmatorii cinci factori.

1. Gestionarea riscurilor

Exista un risc foarte real referitor la suportabilitatea costurilor si efectelor tranzitiei la Net Zero pentru multe companii, mai ales in absenta masurilor compensatorii. De exemplu, companiile trebuie sa inteleaga noile comportamente ale unor consumatori informati cu privire la sustenabilitate si impactul tehnologiilor de productie asupra mediului.

Directorii executivi trebuie sa cunoasca impactul costurilor tranzitiei la Net Zero asupra produselor si serviciilor existente. Un alt aspect este cel al modului in care sunt sprijinite comunitatile pentru a nu fi afectate de schimbarile din piata muncii pe masura ce mediul de afaceri trece la o economie ce pune accentul pe Net Zero emisii.

Exista, de asemenea, riscul ca tranzitia in sine sa fie ratata daca nu este alocat un capital suficient pentru a achizitiona active noi cu emisii scazute sau pentru a retrage din utilizare in mod responsabil activele cu emisii mari de CO₂.

2. Depasirea cliseelor de lucru

Atingerea nivelului de emisii Net Zero va necesita depasirea modalitatilor de lucru traditionale si construirea unor noi moduri de lucru care va extinde transparenta si colaborarea intre companiile din aceeasi industrie, dar si dintre sectoare industiale diferite.

Actiunile constructive intreprinse in timpul pandemiei au demonstrat capacitatea lumii de a inova si de a interveni la scara mare pentru a sprijini atat vieti, cat si mijloace de trai. Aceasta provocare de atingere nivelului de emisii Net Zero va necesita eforturi similare, desi sustinute pe mult mai multi ani, chiar decenii, si la o scara mult mai mare.

3. Adaptare si rezilienta

Din cauza inertiei sistemului nostru geofizic, o anumita cantitate de caldura este deja stocata in atmosfera, de aceea chiar si cu masurile prevazute pentru reducerea emisiilor de CO₂ sunt anumite efecte care vor fi resimtite. Prin urmare, tarile si companiile ar trebui sa consolideze si sa accelereze semnificativ eforturile de adaptare a tehnologiilor si masurilor ca sa atenueze efectele daunatoare imediate ale schimbarilor climatice.

Conform unui raport al World Economic Forum, avantajele pentru companiile care iau rapid masuri pentru a atinge Net Zero sunt imediate si consistente: atragerea angajatilor valorosi devine cu 40% mai usoara, rata anuala de crestere compusa creste cu 4 pana la 25 puncte procentuale din vanzarile de produse verzi, iar costurile de finantare scad.

4. Contributia factorilor implicati

In timp ce actiunile specifice vor evolua in timp, toate partile interesate trebuie sa decida sa inceapa tranzitia acum. De la simpli angajati la lideri, cu totii, trebuie sa se implice in aceasta tranzitie, sa inteleaga elementele stiintifice si sa ia masuri pentru evaluarea riscurilor si conceperea planurilor de reducere a emisiilor. Alte masuri vor viza conservarea si regenerarea capitalului natural, adaptarea si construirea rezilientei, realocarea capitalului si reducerea in mod responsabil a operatiunilor cu emisii ridicate de carbon, dublate de extinderea celor cu emisii scazute de carbon, precum si implicarea si influentarea pozitiva a investitorilor, clientilor si furnizorilor.

In concluzie

Nu exista o solutie unica la provocarea reducerii emisiilor de CO₂, ci o multime de elemente de luat in considerare fiecare in parte, dar si impreuna. Pentru atingerea obiectivului de Net Zero emisii de CO₂ pana in 2050 se estimeaza cheltuieli anuale de USD 9,2 trilioane pentru active fizice in domeniul enegiei, cu USD 3,5 trilioane mai mult decat nivelul cheltuielilor din prezent. Ajustarile economice si sociale, cele de infrastructura precum si cele de guvernanta si institutionale vor conta foarte mult pentru succesul acestei necesare transformari.

Autor: Florentina Susnea (foto), Managing Director, PKF Finconta