Curtea de Apel Bucuresti suspenda in mod definitiv o serie de decizii de inregistrare din oficiu a unor sedii permanente si sedii fixe pentru mai multe societati nerezidente, parte a unor grupuri de societati multinationale.

In ultimii ani, activitatea de inspectie fiscala a stabilit intr-un numar considerabil de cazuri existenta de sedii permanente si sedii fixe ale societatilor nerezidente, parte a grupurilor si a companiilor multinationale prezente in Romania prin vehicule comerciale nationale. Pana in anul 2020, inspectia fiscala constata existenta sediilor permanente si a sediilor fixe in cadrul inspectiilor fiscale desfasurate la contribuabilii romani care desfasurau activitatea de comercializare prin achizitionarea de produse ale grupului de la societatile nerezidente din cadrul grupului. In ultimii ani insa, ANAF a inceput emiterea deciziilor de inregistrare din oficiu de sedii permanente si sedii fixe pentru contribuabilii nerezidenti, in lipsa desfasurarii unei inspectii fiscale prealabile sau a audierii contribuabililor nerezidenti.

Mai mult, decizia de inregistrare din oficiu nu a fost motivata in fapt si insuficient motivata in drept. Chiar daca, ulterior, in cadrul cailor administrative si judiciare de atac, ANAF a  invocat drept temei de fapt si de drept recalificarea si neluarea in considerare a unor tranzactii, respectiv existenta unor relatii contractuale cu diversi terti stabiliti pe teritoriul Romaniei, instanta de judecata a considerat ca o astfel de motivare ulterioara nu este posibila. Surprinzator, ANAF a sustinut, ulterior emiterii deciziei, ca unul dintre temeiurile pentru existenta unui sediu permanent il constituie insasi incheierea contractului de asistenta juridica, avand ca obiect contestarea deciziei de inregistrare.

Instantele de judecata au stabilit deja, in cazuri concrete incheiate, ca „simpla indicare a art. 8 din Codul Fiscal nu satisface imperativul motivarii, lipsa indicarii motivelor concrete care au determinat organul fiscal sa constate ca un contribuabil nerezident avea obligatia de a se inregistra fiscal echivaland cu nemotivarea actului administrativ. Or, motivarea actului administrativ este esentiala pentru exercitarea controlului de legalitate pe care il infaptuiesc instantele de judecata. Mai mult, trimiterea la un anumit inscris identificat in cuprinsul actului administrativ nu suplineste obligativitatea motivarii.”

In ceea ce priveste conditia pagubei iminente, Curtea de Apel a retinut faptul ca societatile nerezidente sunt inregistrate in scopuri fiscale in alte tari, situatie in care prin emiterea deciziilor contestate ce stabilesc obligatii declarative referitoare la impozitul pe profit si TVA se realizeaza o dubla impunere. Totodata, instanta sustine ca prejudiciul nu trebuie sa fie cert, ci unul previzibil, asa cum a retinut si instanta suprema in jurisprudenta sa.

Astfel, in trei cazuri distincte, efectele deciziilor de inregistrare din oficiu de sediu permanent si sediu fix au fost suspendate de catre Curtea de Apel Bucuresti. Deciziile definitive favorabile au fost obtinute de catre echipa de avocati Bancila Diaconu si Asociatii, condusa de Emanuel Bancila, formata din Ana Mihai si Ana Maria Damian. Casa de avocatura a demonstrat ca exista o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate a deciziilor de inregistrare din oficiu emise de ANAF, ceea ce constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanta a retinut in mod corect faptul ca astfel de decizii de inregistrare din oficiu trebuie emise in urma desfasurarii unor inspectii fiscale la contribuabilii nerezidenti si numai dupa efectuarea procedurii audierii prealabile prevazuta de legislatia in vigoare.

Avand in vedere faptul ca instantele de judecata acorda suspendarea actelor administrativ-fiscale doar intr-un procent de sub 10% din cauze, suspendarea a trei acte administrativ-fiscale care vizeaza aceeasi tematica - inregistrarea din oficiu de sediu permanent si sediu fix - nu poate fi intamplatoare.

Este vorba, de fapt, despre carente de ordin formal si material legat de tematica sediilor permanente si a sediilor fixe in Romania, care determina consecinte importante, de ordin pecuniar, ca urmare a actelor coercitive emise de ANAF.

De retinut ca nu orice inspectie fiscala poate da nastere la constatarea de catre ANAF a unui sediu permanent sau a unui sediu fix. Astfel, in opinia noastra trebuie contestata o inspectie fiscala la un contribuabil roman care da nastere unui sediu permanent la un contribuabil nerezident, o astfel de practica recurenta a inspectiei fiscale fiind contrara Cartei drepturilor fundamentale ale contribuabilului.

Autor: Emanuel Bancila (foto), Partener coordonator Litigii si Inspectii Fiscale, Casa de avocatura Bancila Diaconu si Asociatii