Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) s-a pronuntat si a respins, din nou, cu unanimitate de voturi, prin decizie definitiva si general obligatorie, exceptia de neconstitutionalitate in ceea ce priveste prevederea Ordonantei nr. 16/2022 privind  “supra-taxarea” contractelor de munca cu timp partial. Potrivit prevederilor acesteia, contributiile de asigurari sociale datorate pentru contractele cu norma de munca redusa nu pot fi sub nivelul celor aplicate la salariul de baza minim brut pe tara in vigoare in luna pentru care acestea se datoreaza. Odata cu anuntul deciziei CCR, s-au intensificat dezbaterile pe subiect si pentru ca asteptarile mediului de afaceri erau, in cea mai mare masura, pentru o decizie in sensul revenirii la forma anterioara a taxarii in cazul acestui tip de contracte (adica pro-ratat in functie de venitul aferent normei de munca reduse).

Reamintim, insa, ca o asemenea decizie nu e o noutate. Cum de altfel, am mai scris in trecut, in urma cu numai doi ani, in 2020, CCR si-a comunicat parerea pe acest subiect, exact in acelasi sens, prin urmare, era de asteptat sa-si mentina punctul de vedere. La acel moment, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 46 din 4.02.2020, privind respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ridicata atunci de un sindicat, asupra masurii „supra-taxarii” contractelor de munca part-time a fost argumentata astfel: „In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia salariatii cu timp partial pot ajunge astfel sa contribuie mai mult decat primesc ca plata a muncii lor, Curtea retine faptul ca, potrivit Cartei sociale europene, in vederea exercitarii efective a dreptului la munca, partile se angajeaza sa recunoasca, drept unul dintre principalele obiective si responsabilitati, realizarea si mentinerea nivelului cel mai ridicat si stabil posibil al locului de munca in vederea realizarii unui loc de munca cu norma intreaga. Prin urmare, masura legiuitorului de a impune salariatilor cu timp partial acelasi nivel de contributii ca celor care muncesc cu norma intreaga apare ca fiind justificata in conditiile in care a incercat inlaturarea situatiei in care angajatii sunt afectati de precaritatea locului lor de munca si a dorit sa incurajeze incheierea de contracte de munca cu norma intreaga, de natura sa contracareze anumite practici defavorabile salariatilor de pe piata muncii. Curtea constata ca masura se aplica tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, motiv pentru care nu poate retine existenta vreunei discriminari”. Ramanem la parerea potrivit careia, in lipsa altor variante (mai flexibile) de contractare/ remunerare a fortei de munca salariate, cea mai buna alternativa pentru angajati este ca angajatorii lor sa recurga la contracte de munca cu norma intreaga, exact in contextul deciziei CCR, cu reiterarea ideii ca acestia au la indemana, indiferent de cifra de afaceri, potrivit legislatiei romanesti in vigoare, o serie de beneficii pe care le pot acorda angajatilor, ca parte din pachetul de remunerare, ca suport si completare a salariului.

Este evident ca discutia ar trebui transferata de la salariul de incadrare la intregul pachet de remunerare pe care angajatorii ar putea sa il aiba in vedere. Acestia au o serie de optiuni prin care pot oferi beneficii care sa faca pachetul de remunerare atractiv, pentru care exista reguli de taxare diferite (deductibilitate la calculul impozitului pe profit si/ sau neimpozitare la nivelul angajatilor). Concret, o mare parte dintre beneficiile extra-salariale acordate in prezent vor ramane neimpozabile si din ianuarie 2023, daca ele nu vor depasi, cumulat, un plafon lunar stabilit la 33% din salariul de baza.

Premisa de la care statul, prin autoritatile sale, a initiat masurile prin care este modificata concret aceasta prevedere din Codul Fiscal, prin care contractele part-time sunt taxate la fel ca cele full-time din punct de vedere al contributiilor de asigurari sociale, pare a fi strict aceea de a fi majorate veniturile bugetului de stat si de a creste gradul de transparenta si conformitate pe dreptul muncii si al salariatilor.

Autor: Claudia Sofianu (foto), Partener, liderul departamentului de Impozit pe venit si contributii sociale, EY Romania