Din ratiuni fiscale sau comerciale, se intampla uneori ca si cheltuielile de judecata sa nu fie achitate direct de catre persoana care este parte litiganta, ci de catre un tert. Acest tert poate fi actionarul/asociatul majoritar sau o alta persoana juridica membra in acelasi grup de societati sau chiar o terta persoana fara legatura corporativa cu partea din proces, dar care pentru orice ratiuni si sub orice titlu juridic, achita cheltuielile de judecata urmare a unei operatiuni de dare in plata. Ipoteza este pe deplin aplicabila si persoanelor fizice atunci cand plata onorariului avocatului este efectuata de un membru al familiei, de o ruda, prieten sau cunostinta a partii.

In primul rand, este de mentionat ca o asemenea opertiune este legitima si legala fiind prevazuta expres de Statutul profesiei de avocat, respectiv art. 121 alin. 6 din acest act normativ.

Pentru obligarea partii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecata temeiul de drept este reprezentat de art. 453 Cod procedura civila coroborat cu art. 1357 si urmatoarele din Codul civil, acordarea cheltuielilor de judecata nefiind altceva decat o aplicatie in materie procesuala a raspunderii civile delictuale .

Problema care se contureaza intr-o astfel de situatie prezinta o dubla valenta referitor la persoana intreptatita sa solicite „obligarea partii care a cazut in pretentii” la plata cheltuielilor de judecata, respectiv daca actiunea ar trebui formulata de tertul care a achitat cheltuielile de judecata desi nu a fost parte in proces sau de catre partea care a castigat procesul, desi nu aceasta a platit cheltuielile de judecata si deci nu aceasta si-a vazut patrimoniul diminuat cu contravaloarea acestor cheltuieli.

In primul caz, cererea de chemare in judecata grefata pe raspunderea civila delictuala introdusa de tertul care a platit cheltuielile de judecata nu ar prezenta niciun impediment (desigur sub rezerva administrarii unui probatoriu complet) pentru a fi admisa.

Astfel, tertul care a platit cheltuielile de judecata poate dovedi, fara mari elemente de complexitate, savarsirea faptei ilicite de catre partea care a cazut in pretentii (cu hotararea judecatoreasca), prejudiciul produs (prin faptul ca a platit cheltuielile de judecata), legatura de cauzalitate si vinovatia, adica aparent toate elementele necesare pentru a putea atrage raspunderea civila delictuala a partii care a cazut in pretentii.

Cu toate acestea, fiindca recuperarea cheltuielilor de judecata este o variatie a raspunderii delictuale, cererea de chemare in judecata trebuie sa respecte si norma speciala, respectiv art. 453 Cod procedura civila.

Intorcandu-ne deci la norma speciala, observam ca tertul platitor al cheltuielilor de judecata nu detine calitatea de „parte care a castigat procesul” intrucat acesta doar a platit cheltuieli de judecata (onorariul avocatului, taxa de timbru, onorariul expertului) fara sa participe efectiv la solutionarea cauzei anterioare care a generat cheltuielile de judecata.

Deci, indiferent de faptul ca tertul ar putea proba indeplinirea tuturor conditiile de atragere a raspunderii delictuale, in lipsa indeplinirii si conditiei suplimentare instituite de norma speciala, cererea de chemare in judecata ridica probleme atat din perspectiva calitatii procesuale active cat si din perspectiva fondului acesteia.

In sprijinul unei astfel de solutii, respectiv de respingere a unei cereri de chemare in judecata formulata de tertul platitor al cheltuielilor de judecata dar care nu a fost parte in proces s-a pronuntat si practica judiciara

Cel de-al doilea caz se refera la cererea de chemare in judecata pentru recuperarea cheltuielilor de judecata formulata de catre partea care a castigat procesul, dar care nu a platit cheltuielile de judecata.

In aceasta situatie nu se mai ridica problema calitatii procesuale active raportat la art. 453 Cod procedura civila, problematica analizei fiind determinata de dovedirea indeplinirii celorlalte 4 conditii pentru raspunderea civila delictuala, in special a prejudiciului suferit.

In aceasta situatie partea care a castigat procesul, aparent nu ar putea dovedi ca a suferit prejudiciul solicitat a fi acoperit cata vreme, conform ipotezei, costurile nu au fost suportate de partea litiganta din patrimoniul sau, ci de tertul mentionat mai sus.

Ar putea deci exista un blocaj fiindca aparent tertul care a platit cheltuielile nu poate formula cererea de chemare in judecata (pentru ca nu a fost parte in proces) si nici partea care a castigat procesul nu poate formula o astfel de cerere (fiindca nu ea a platit cheltuielile), iar consecinta acestui blocaj va fi aceea ca autorul faptei ilicite nu va putea fi tras la raspundere civila si practic prejudiciul pe care l-a produs va ramane nereparat.

Remediul juridic in aceasta situatie trebuie cautat in institutia stipulatiei pentru altul, reglementata de Codul civil si aplicabil in Statutul profesiei de avocat la art. 121 alin. 6 .

Avand in vedere ca tertul care plateste cheltuielile de judecata se obliga catre forma de exercitare a profesiei de avocat sa plateasca onorariul aferent reprezentarii in instanta a unei alte entitati, prin incheierea unui astfel de contract de asistenta juridica se incheie in realitate o stipulatie pentru altul sub urmatoarea forma: (i) tertul care se obliga sa achite cheltuielile de judecata are calitatea de stipulant (ii) societatea de avocatura are calitatea de promitent, iar (iii) partea litiganta beneficiara a serviciilor de reprezentare juridica are calitatea de tert beneficiar.

Drept urmare, in temeiul contractului de asistenta juridica, in patrimoniul tertului beneficiar se naste atat dreptul de beneficia de reprezentare juridica, cat si dreptul acestuia de a solicita rambursarea cheltuielilor de judecata de la partea care a cazut in pretentii, chiar daca onorariul avocatial (prejudiciul) nu a fost platit de aceasta persoana.

Tine strict de raportul dintre stipulant si tertul beneficiar cum are loc desocotirea intre acestia, urmare a admiterii cererii tertului beneficiar (parte in proces) impotriva partii care a pierdut procesul. Aceasta din urma nu se poate opune, respectiv nu se poate apara fata de pretentiile privind cheltuielile de judecata pe motivul ca cel care le solicita nu face dovada platii acestora din patrimoniul sau.

Aceasta solutie a fost confirmata si de Inalta Curte de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. 1131/2022 din data de 24.05.2022 a validat acest rationament si a confirmat nu doar ca o astfel de constructie juridica reprezinta o stipulatie pentru altul, ci si faptul ca tertul beneficiar poate solicita obligarea partii care a cazut in pretentii la plata cheltuielilor de judecata, chiar daca nu acesta a avansat cheltuielile de judecata.

In concluzie, in situatia in care cheltuielile de judecata sunt achitate de o alta persoana decat partea din proces, o actiune avand ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecata pe cale separata poate fi introdusa de partea care a castigat procesul, chiar daca o alta persoana a platit cheltuielile de judecata, sub rezerva desigur a dovedirii indeplinirii celorlalte conditii prevazute de lege pentru o astfel de pretentie.

Autori: Avocat Viorel Dinu (foto stanga sus), Avocat Mihai Vlasceanu (foto dreapta), Bondoc si Asociatii SCA