La inceputul acestui an aduceam in atentie faptul ca Romania trebuie sa transpuna in legislatia locala Directiva Europeana nr. 2041/2022 privind Venitul Minim European Adecvat (Fair Minimum Wage), un act legislativ controversat, dar si ambitios, care si-a propus sa asigure o minima protectie socio-economica categoriilor vulnerabile de lucratori din cadrul Uniunii Europene.

Aceasta directiva a fost construita in jurul idealului de a asigura un cadru unitar, echitabil din punct de vedere social, transparent, predictibil, dar si adaptat realitatilor cotidiene, in ceea ce priveste modul de determinare a salariului minim national necesar pentru un trai decent (si nu doar a unuia de subzistenta) in cadrul statelor membre UE.

Ca orice directiva europeana, si aceasta are un termen limita de transpunere in legislatia nationala. Reiteram faptul ca statele membre au la dispozitie pentru transpunerea prevederilor acesteia doi ani de la data intrarii ei in vigoare. Cu alte cuvinte, Romania trebuie sa asigure aparitia cadrului legislativ aferent pana la finalul anului 2024.

Sa ne reamintim ce presupune aceasta directiva si cum ar putea fi implementata, intrucat aceasta permite adoptarea unor scenarii optimiste, care sa produca schimbari semnificative in favoarea lucratorului, dar si a unor alternative ceva mai „cinice”, sa spunem, care, desi „bifeaza” prevederile directivei, pot duce la o „imbunatatire” a traiului mai mult pe hartie si mai putin in realitate.

Explicatia este simpla: metodele de calcul recomandate de actul legislativ european aprobat pentru acest „venit minim adecvat” permit ambivalenta sugerata, desi, in substanta, este insuflata adoptarea celor mai favorabile scenarii in aplicarea directivei. Dar acestea nu pot fi, totusi, impuse statelor membre.

Astfel, am putea spune ca varianta favorabila angajatului este determinarea venitului minim pornind de la valoarea cosului de consum. In contrapartida, alternativele ce nu ar aduce neaparat o schimbare pozitiva pentru salariatii romani sunt cele prin care venitul minim pentru un trai decent s-ar baza pe indicatorii economici prevazuti de directiva, si anume valoarea la nivelul de 60% din salariul median sau valoarea a 50% din salariul mediu brut pe economie.

De ce spunem ca valoarea de referinta a cosului de consum pentru un trai decent poate fi un barometru „fericit” pentru salariatul roman? Pentru ca, de regula, valoarea cosului minim de consum are in vedere costurile uzuale pentru: alimentatie, imbracaminte si incaltaminte, asigurarea unei locuinte, dotarea si intretinerea acesteia, produse de uz casnic si igiena personala, servicii, educatie si cultura, ingrijirea sanatatii, recreere si vacanta, fond de economii. Asadar, un venit minim raportat la toate aceste costuri ale vietii ar putea reprezenta un venit satisfacator pentru foarte multi dintre cei care formeaza azi forta de munca activa din Romania. Pe de alta parte, contextul economic din tara nu pare capabil momentan sa sustina o astfel de abordare curajoasa.

Stim ca Romania face parte din grupul tarilor cu venituri minime statutare, adica din grupul majoritar al statelor cu venituri reglementate prin legi sau statute (spre deosebire de state ca Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia si Suedia, unde veniturile minime sunt negociate colectiv intre sindicate si angajatori). Romania nu se situeaza pe o pozitie avantajoasa in ceea ce priveste valoarea salariului minim garantat (ori a venitului mediu pe economie) si nici cand vine vorba despre indicele nivelului preturilor pentru consumul final al gospodariilor. Pe scurt, putem spune ca Romania este o tara cu costuri de trai (relativ) mari, raportat la veniturile (inca) mici ale populatiei.

Revenind la cosul minim de consum pentru un trai decent, notam ca in Romania valoarea acestuia in 2023 pentru o persoana adulta singura a fost evaluata la 3.807 lei (cu o crestere de aprox. 40%, de la 2.708 lei anul trecut), conform unui studiu elaborat de Fundatia Friedrich Ebert Romania si Syndex Romania (raportat la luna septembrie a.c.). Asadar, pentru un astfel de castig net (minim) venitul brut corespondent ar fi de aprox. 6.507 lei. Comparativ cu salariul minim brut national actual de doar 3.300 lei, este evident ca efortul financiar s-ar dubla, ceea ce ar reprezenta o povara economica poate mult prea mare si greu de sustinut – cel putin pe termen scurt si mediu – pentru mediul de afaceri. Este totusi un ideal catre care ar trebui sa tindem cu totii (de ce nu?), mai ales ca in unele sectoare de activitate din tara acest venit este deja o realitate cotidiana.

Sarind de la optimism la realism, ajungem sa punctam si formulele de calcul ce au la baza indicatorii economici mai sus mentionati. Cum salariul median nu este un parametru de referinta al rapoartelor de statistica din Romania, ne ramane doar sa presupunem ca autoritatile din Romania ar putea imbratisa, daca va fi cazul, metoda de calcul bazata pe valoarea a 50% din salariul mediu brut pe economie.

Conform informatiilor publicate de Institutul National de Statistica din Romania (INS), salariul mediu brut pe economie a trecut in 2023 de borna de 7.000 lei (in luna septembrie 2023, acesta a fost de 7.350 lei), iar daca facem un calcul matematic simplu, un venit minim „adecvat” calculat ca fiind jumatate din aceasta valoare inseamna aproximativ 3.500 – 3.700 lei lunar brut. Imediat realizam ca este o suma foarte apropiata ca valoare de cea a insusi salariului minim brut national actual (i.e., 3.300 lei). In consecinta, o astfel de formula de calcul pragmatica ar oferi autoritatilor ocazia de a rezolva ecuatia cu necunoscute a transpunerii directivei intr-un mod destul de simplu si acoperitor din punct de vedere legislativ.

Astfel, daca analizam cu optimism prevederile Directivei 2041/2022, ne-am duce rapid cu gandul direct la valoarea cosului minim de consum ca valoare de referinta pentru calculul acestui venit (net) minim decent. Totodata, fiindca directiva ofera si optiuni mai realiste, cel putin, pentru economia romaneasca (de exemplu, prin utilizarea formulei de calcul pentru aflarea salariului minim adecvat prin injumatatirea salariului mediu brut pe economie – varianta care se potriveste manusa pentru autoritatile noastre), exista posibilitatea ca lucratorul de rand din Romania nici sa nu simta efectele acestui act european.

Ce urmeaza, totusi? Dupa mai bine de un an de la adoptarea Directivei de catre Comisia Europeana si intrarea ei in vigoare, actiunile concrete ale autoritatilor din Romania in vederea transpunerii acesteia intarzie sa apara. Desi aceasta Directiva apare intr-o anexa publicata pe 13 septembrie 2023 pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului privind planul anual de transpunere a directivelor UE pentru anul 2024, sesizam ca nu exista informatii suplimentare privind calendarul de transpunere. Nu in ultimul rand, merita precizat ca institutia competenta desemnata pentru transpunere este Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale iar termenul asumat pentru implementare este 15 noiembrie 2024. Astfel, conform Planului publicat, Ministerul Muncii urmeaza sa efectueze o serie de propuneri de proiecte: (i) pentru modificarea Codului Muncii si a legii privind dialogul social, (ii) de Hotarari de Guvern privind reglementarea mecanismului de stabilire a salariului minim si pentru instituirea Planului de actiune pentru promovarea negocierii colective.

Asadar, urmeaza 2024 – un an cu o agenda electorala incarcata in Romania: poate fi toamna viitoare momentul schimbarii de paradigma pentru ceea ce reprezinta conceptul de venit minim adecvat/ decent si in Romania? Ramane de vazut.

Autori: Claudia Sofianu, Partener, lider Impozit pe venit si contributii sociale, EY Romania
Dan Raut, Manager, Impozit pe venit si contributii sociale, EY Romania