Deficitul de forta de munca si de competente reprezinta principala ingrijorare a companiilor din Romania, fiind considerat cel mai mare risc care, in urmatorul deceniu, care ar putea afecta negativ rentabilitatea industriei in care acestea activeaza, conform sondajului PwC CEO Survey 2023. Preocuparea privind disponibilitatea si pregatirea fortei de munca reiese din analizele si sondajele noastre si este o constanta pe agenda executivilor. In ultimul timp, schimbarile demografice cauzate de imbatranirea populatiei si migratie, precum si impactul noilor tehnologii au accentuat aceasta temere. Vedem cum tot mai multe companii au dificultati de a recruta si, mai ales, de a recruta oamenii cu aptitudinile potrivite. Aceasta discrepanta dintre competentele angajatilor si nevoile angajatorilor genereaza o situatie paradoxala: exista locuri de munca disponibile, dar si somaj.

O analiza realizata in aceasta toamna de PwC Romania pentru Amcham a constatat ca sectoarele care inregistreaza cele mai mari deficite de personal in Romania sunt: industria prelucratoare, transporturile si IT&C. La nivelul intregii economii, deficitul de forta de munca estimat pentru anul 2022 a fost de 145.000 de angajati, iar in lipsa unor masuri acesta poate ajunge la 224.000 de persoane in anul 2026. Impactul economic la nivelul anului 2022, definit ca productivitate pierduta, este estimat la 4,4 miliarde euro si se anticipeaza o dublare a acestei pierderi de pana la 9,5 mld euro. In constructii, HoReCa, productie agricola si curierat, in special, o parte din acest deficit a fost acoperit de lucratorii straini. Cotele acceptate in Romania au fost de 100.000 de persoane in ultimii doi ani, duble fata de 2021, urmand ca in 2024 sa fie ridicate la 140.000. Insa ”importul” de lucratori nu este suficient pentru nevoile economiei, mai ales in domeniile care cer competente tot mai sofisticate.

Una din principalele concluzii ale analizei noastre este ca acest deficit poate fi remediat cu masuri tintite catre activarea fortei de munca din segmentul celor neintegrati acum pe piata muncii: someri, tineri, pensionari, cel mai mare potential de activare fiind in randul grupului de varsta intre 15 – 24  de ani care in prezent nu urmeaza nicio forma de educatie si nu sunt angajati si care numara circa 350.000 de persoane.

De modul in care vor fi solutionate problemele structurale, dar si de remediile rapide tintite va depinde capacitatea Romaniei de a mentine si de a atrage capital in economie.

Totodata, sistemul educational si de formare continua trebuie sa primeasca mai multe resurse pentru a corecta tendintele actuale. Romania este tara cu cea mai ridicata rata de abandon scolar din UE, respectiv 15,3% in anul 2021 fata de 9,7% media UE, in timp ce rata tinerilor care nu sunt angajati sau inscrisi intr-o forma de invatamant sau de formare a ramas una dintre cele mai ridicate din UE, de 18%.

Aproximativ jumatate din populatia inactiva din Romania este formata din absolventi de liceu si de studii medii profesionale, iar 62% este reprezentata de femei. Desi sunt multe elemente care compun acest peisaj al motivelor de neparticipare pe piata muncii, inclusiv gradul in care munca este inregistrata legal, un aspect care merita atentie priveste rata inegalitatii de gen la nivel de ocupare a fortei de munca si la nivel de salarizare, care in Romania sunt unele dintre cele mai mari din Uniunea Europeana. La nivel european se propune ca pana in 2030 sa se obtina o injumatatire a ratei inegalitatii de gen in ocuparea fortei de munca si o crestere a nivelului de venit al femeilor, aliniat cu cel al barbatilor, noile norme legate de transparentizarea salariilor fiind un pas important pentru combaterea acestei disparitati.

In ceea ce priveste competentele, in mod cert avansul rapid al tehnologiilor noi din ultimii ani impun aptitudini digitale superioare. Romania, insa, inregistreaza performante slabe in ceea ce priveste competentele digitale, doar 28% din populatia adulta are cel putin competente digitale de baza, mult sub media UE de 54%, arata raportul Europe's Digital Decade: digital targets for 2030. Mai mult, doar 9% au competente digitale peste nivelul de baza, in timp ce media UE este de 26%. Este evident ca angajatorii trebuie sa le ofere angajatilor programe de invatare si dezvoltare. Iar dorinta de invatare si adaptare pare sa existe, mai ales in randul Gen Z. Intr-un studiu realizat de PwC in randul angajatilor din Romania, Hopes and Fears 2023, intrebati despre impactul AI asupra carierei lor, acestia par a fi in mare masura optimisti si fac referire mai frecvent la impactul pozitiv al AI decat la cel negativ, spunand ca acesta le va creste productivitatea, va aduce oportunitati de a invata noi competente sau va crea oportunitati de angajare.

Pe langa caracteristicile pietei muncii din Romania, trebuie avute in vedere tendintele care dau directia economiei globale. Economia verde inseamna si un set nou de competente. Raportul „European Year of Skills Survey” al Comisiei Europene atrage atentia ca un rol foarte important il au angajatii in eforturile de tehnologizare si de integrare in economia verde. Conform studiului, companiile au rezolvat partial aceasta problema prin mutari in cadrul departamentelor, cresterea bugetelor de training, beneficii mai atractive.

Din aceasta perspectiva, studiul anual PwC Employees Hopes and Fears arata ca angajatorii sunt constienti ca vor fi necesare alte competente decat cele actuale intr-o lume guvernata de ”digital si verde”. Insa doar 15% dintre angajatii fara specializare cred ca munca pe care o fac acum va presupune sarcini diferite in cinci ani, fata de 51% dintre angajatii specializati care au aceasta parere. Putem identifica astfel o problema de anticipare, care ii poate face mai vulnerabili la pierderea locurilor de munca pe cei care nu se adapteaza si nu se gandesc ca trebuie sa invete competente noi. Mai mult, decalajul dintre aceste categorii este relevant si pentru felul in care se propaga inegalitatile. Este un lant de consecinte care produce efecte atat pe piata muncii, cat si in interiorul companiilor.

Eforturile de a atrage, dar si de a retine angajatii pe o piata a muncii tot mai competitiva sunt amplificate si de contextul macroeconomic volatil, de presiunea inflatiei asupra bugetelor de salarii si de schimbarile fiscale. Limitarea facilitatilor fiscale pentru sectoarele IT, constructii, agricultura, dar si eventuala majorare a cotelor de impozit pe venit, prin introducerea unui sistem cu cote progresive in locul cotei unice, pun la randul lor presiune pe costurile salariale.

In concluzie, Romania a recuperat din decalajul de dezvoltare fata de statele din Vestul Europei in ultimii 15 ani, contribuind pozitiv la cresterea nivelului de bunastare si implicit a salariilor, dar se confrunta cu emigratie, imbatranirea populatiei si are un sistem public de educatie formala invechit. Acesti factori creeaza dificultati angajatorilor intr-o economie sub presiunea schimbarilor si diminueaza atractivitatea pentru investitii. Autoritatile, companiile si alte institutii trebuie sa rezolve aceasta situatie care poate frana dezvoltarea Romaniei, investind mai mult in programe de formare si educatie care sa raspunda nevoilor de pe piata muncii.

Autori: Daniel Anghel, Partener si Lider al Departamentului de Consultanta Fiscala si Juridica PWC
Francesca Postolache, Partener PWC
Kenneth Spiteri, Partener PWC