In aceste zile de final al anului 2023, Parlamentul Romaniei a adoptat cu maxima celeritate un nou proiect de lege de modificare a Legii evaziunii fiscale (nr. PL-x nr. 805/2023). De la inceput trebuie sa subliniem ca dezideratele sub care a fost promovat acest proiect - prevenirea si combaterea fenomenului evaziunii fiscale (atat de extins la noi si generator de prejudicii semnificative pentru societate) - sunt fara indoiala valide si extrem de actuale, astfel incat le sustinem in mod categoric si fara niciun fel de rezerve.

Ca si cu alte ocazii cand acest subiect a fost avansat in spatiul public, atmosfera s-a incins - nu doar la nivel politic, ci si in media - in jurul marii provocarii cu care se confrunta in mod constant si cu mult prea mic succes institutiile statului roman: identificarea unor solutii practice de recuperare a prejudiciului aferent infractiunilor de evaziune fiscala, prin stimularea celor vizati de procedurile penale sa achite obligatiile fiscale datorate si eventuale sume suplimentare in schimbul atenuarii tratamentului penal in cazul prejudiciilor de pana la 1 milion euro. Fara dorinta de a minimiza in vreun fel importanta dezbaterii asupra acestui subiect, nu putem sa nu observam ca in Proiectul de lege sunt cuprinse multe alte chestiuni care nu s-au bucurat, din pacate, de atentia pe care o meritau si care sunt de maxima importanta pentru mediul de afaceri. Le vom prezenta sumar din perspectiva pur tehnica, fara a aborda si aspectele de oportunitate, pe care factorul politic este fara indoiala chemat si indreptatit sa le decida.

1. Neretinerea la sursa a impozitelor nu poate fi incriminata ca infractiune intr-o societate democratica, ci implica esentialmente doar o disputa fiscala

Un prim aspect supus analizei noastre vizeaza amendamentul legat de incriminarea faptei de neretinere la sursa a impozitelor/contributiilor enumerate in anexa la Lege, fara ca in Expunerea de motive sa se precizeze in vreun fel care au fost motivele pentru care legiuitorul a ales sa readuca in discutie si sa adopte incriminarea acestei fapte ”peste noapte”.

Trebuie sa reamintim in acest context ca acest “film” se repeta din 2 in ani in 2 ani la final de decembrie incepand cu 2017, iar in opiniile publicate in mod repetat, am atras atentia asupra riscurilor aduse de proiectele de acte normative succesive de incriminarea faptei de neretinere la sursa. Daca de fiecare data, pana in prezent, pozitionarea, argumentele juridice si ingrijorarile mediului de afaceri exprimate in procedura transparentei legislative s-au facut in cele din urma auzite si ratiunea a invins, initiativele legislative fiind abandonate, persistenta in repunerea acestui subiect pe agenda legiuitorului se pare ca s-a dovedit in cele din urma o strategie de succes pentru sustinatorii acestei abordari de forta a dreptului fiscal. Din pacate, insa, nici Proiectul de lege si nici expunerea de motive nu arata, in concret, care sunt imprejurarile si argumentele care au condus la o asemenea solutie legislativa care are un impact deosebit de grav asupra companiilor si de ce aceasta data ceea ce s-a acceptat ca fiind gresit in trecut, a devenit intre timp valabil si corect.

Dincolo de lipsa oricarui dialog si transparenta in procesul legislativ, ramane desigur problematica de ordin substantial pe care o comporta aceasta masura - i.e. incriminarea unei fapte care nu reprezinta altceva decat o disputa fiscala intre platitori si organelor fiscale. Reamintim ca decizia de a retine sau nu o anumita obligatie fiscala reprezinta doar o chestiune fiscala ce tine de interpretarea si aplicarea legislatiei fiscale de catre platitor, aceasta cu atat mai mult cu cat este de notorietate deja maniera neclara si defectuoasa de edictare a normelor juridice in Romania. Simpla existenta a unui diferend dintre cei chemati sa retina la sursa si organele fiscale - ce nu poate fi decat rezultatul unei greseli a platitorului in aplicarea unei legi fiscale, atat timp cat nu plateste obligatiile fiscale din banii sai - in privinta existentei unei obligatii de retinere trebuie transata de instantele de contencios administrativ fiscal, iar nu de cele penale, astfel incat sanctiunea aplicarii gresite a legii fiscale trebuie sa conduca exclusiv la atragerea raspunderii fiscale, iar nicidecum a celei penale.

Se ajunge, pe logica Proiectului de lege sa fie sanctionata cu evaziune fiscala inclusiv culpa contribuabilului de a nu retine o anumita obligatie fiscala, iar nu numai fapta comisa cu intentia directa a acestuia de a se sustrage de la plata obligatiilor fiscale - ceea ce contravine in mod flagrant regimului juridic al faptei de evaziune fiscala, astfel cum acesta rezulta din economia prevederilor Legii evaziunii fiscale. Nu ne ramane decat sa reiteram ca intr-un stat de drept, cu valori democratice si europene, o disputa fiscala dintre o companie si organele fiscale nu poate constitui o infractiune de evaziune fiscala.

O asemenea incriminare poate fi finalmente perceputa ca o intimidare de catre platitorii chemati de lege de a retine impozitele la sursa pe care le datoreaza contribuabilii, chiar si atunci cand nu este clar daca aceste sume sunt datorate sau nu, fata de amenintarea iminenta a aplicarii legii penale. Este astfel anihilat in totalitate principiul general consacrat de art. 13 din Codul procedura fiscala potrivit caruia orice dispozitie neclara se interpreteaza in favoarea contribuabililor, iar nu a organelor fiscale.

2. Proiectul de lege nu tine cont de regula separarii procedurii fiscale de cea penala, consacrata de Codul de procedura fiscala pentru a preveni deficientele si abuzurile care pot sa apara in practica atunci cand ele se intersecteaza

Un al doilea aspect deosebit de problematic al Proiectului de lege il reprezinta necorelarea sa cu prevederile Codului de procedura fiscala, ce determina imposibilitatea punerii in aplicare a acestuia. Astfel, potrivit pct. 7 din Proiectul de lege, daca in 30 de zile de la finalizarea controlului fiscal prin care a fost individualizat prejudiciul de pana la 1 milion de euro, majorat cu 15% (plus obligatiile fiscale accesorii) este acoperit integral prin plata, fapta nu se pedepseste, iar organele fiscale nu sesizeaza organele de urmarire penala.

Or, pe de o parte, conform Codului de procedura fiscala, daca pe parcursul inspectiei fiscale au fost identificate asemenea indicii, organele fiscale intocmesc un proces-verbal, iar actiunea de control inceteaza, fara a mai emisa decizia de impunere, deci, fara a mai fi individualizat prejudiciul la care face referire Proiectul de lege. Drept urmare, in situatia in care exista indicii cu privire la savarsirea unei infractiuni, organele fiscale sunt obligate sa inceteze orice actiune de control, iar nu sa o finalizeze si sa calculeze prejudicii, aplicarea noului textului legal fiind posibila doar cu incalcarea dispozitiilor legale din Codului de procedura fiscala.

Pe de alta parte, dincolo de inadvertenta legislativa clara mai sus descrisa, este credem evident ca lasarea la aprecierea discretionara a organelor fiscale a constatarii unor indicii de infractiuni, apoi a calificarii unor obligatii fiscale drept prejudicii si, finalmente, a deciziei de a sesiza organele de urmarire penala, exced in mod flagrant atributiilor de administrare fiscala ale unei echipe de inspectii fiscale. Simplu spus, se redeschide astfel perspectiva arbitrariului in aplicarea legislatiei penale de catre autoritatile fiscale prin posibilitatea reluarii practicii regretabile din trecut de ”penalizare” a disputelor fiscale, cu mentiunea ca, de aceasta data, contribuabilii ar putea accepta, sub amenintarea sesizarii penale, sa plateasca obligatiile fiscale ca prejudicii aferente unor fapte penale pentru simple indicii cu privire la savarsirea unor infractiuni de evaziune fiscala, ceea ce este inacceptabil intr-un stat de drept.

In realitate, atat organele fiscale, cat si organele penale detin instrumente clare prevazute de legislatia in vigoare care le permit sa urmareasca penal faptele de evaziune fiscala, fara ca in acest proces sa fie implicati contribuabilii care au dispute fiscale cu organele fiscale. Acestea trebuie sa ramana in sfera legislatiei si jurisdictiei civile, iar nicidecum a celei penale, conform regulilor procedurii fiscale inserate pentru a pune capat si preveni unor eventuale abuzuri.

3. Si totusi, mai exista inca sperante la final de an?

Rezulta din cele de mai sus ca forma actuala a Proiectului de lege nu reprezinta decat o reluare cu succes a unor deficiente legislative (dovedite ca atare in trecut si) abandonate, dar si o usa deschisa spre practici abuzive mai vechi, care intre timp fusesera remediate, in contextul in care cadrul normativ si practica autoritatilor fiscale actuala, cu toate bunele si relele inerente, intrasera intr-un fagas fiscal de normalitate care avea o cale separata de latura penala. Aceasta separatie esentiala intr-un stat de drept se pare ca va fi din nou perturbata de interventii legislative efectuate ”peste noapte” si fara nicio dezbatere publica. In plus, credem ca trebuie analizate serios si inlaturate deficientele majore de ordin tehnic in definirea infractiunii de creditare sau cele referitoare la inceputul prescriptiei penale (neanalizate in prezentul material), avand in vedere consecintele nefaste pe care le pot produce.

Ramane desigur de vazut, daca in zilele ce vor urma, argumentele de ordin tehnic, administrative si legislative care denota necesitatea abandonarii imediate a acestei initiative legislative vor fi auzite si analizate la Palatul Cotroceni sau Curtea Constitutionala, iar Proiectul de lege va fi retransmis catre Parlamentul Romaniei, pentru a fi dezbatut in mod corespunzator si in linie cu exigentele democratice trebuie sa caracterizeze societatea romaneasca. In spiritul finalului de an, avem credinta ca aceste deziderate vor fi indeplinite, iar perspectivele noului an pentru contribuabili (in sensul larg al notiunii) vor fi unele pozitive, astfel incat interventiile legiuitorului sa fie orientate cu precadere spre zonele problematice ale economie, fara a fi afectata in mod nejustificat activitatea contribuabililor onesti.

Autori: Dan Dascalu, Partener D&B David si Baias
Mihail Boian, Partener D&B David si Baias