Amnistia fiscala, aprobata de guvern dupa doua zile de la lansarea proiectului legislativ in consultare publica, este discutabila, existand argumente pro si contra. Din perspectiva guvernului, justificarea, asa cum se arata in nota de fundamentare, este ”nevoia de masuri de sprijin pentru a asigura imbunatatirea colectarii creantelor bugetare ca alternativa pentru reducerea tintei de deficit bugetar in anul 2024 precum si pentru sprijini mediul de afaceri in achitarea datoriilor fata de buget dar si de a asigura relansarea activitatii economice”.

Din perspectiva mediului de afaceri care isi plateste obligatiile fiscale la timp, poate fi considerata o masura neechitabila care induce hazard moral, mai ales ca nota de fundamentare nu elaboreaza cauzele care au condus la imposibilitatea unor debitori de a-si achita datoriile si nici masurile pe care administratia fiscala le-a luat de-a lungul timpului pentru a preveni acumularea datoriilor si/sau pentru a le recupera – avand in vedere ca sunt restante acumulate pe durata mai multor ani, iar datoriile semnificative sunt in dreptul unui numar mic de contribuabili.

Amnistia fiscala va insemna stergerea accesoriilor atat pentru persoanele juridice, cat si pentru persoanele fizice care isi platesc datoria principala pana pe 25 noiembrie. In cazul persoanelor fizice, amnistia va insemna si o reducere a datoriei principale de 50% din principal daca este de pana la 5.000 de lei si de 25% daca depaseste 5.000 lei. O noutate este bonificatia de 3% din impozitul pe profit sau venit (microintreprinderi) la termenul scadent de plata care se va aplica in viitor contribuabililor bun-platnici.

Ministerul Finantelor estimeaza ca va incasa 9 miliarde de lei din amnistie si ca bonificatiile vor reprezenta 1,1 miliarde de lei anul urmator. Potrivit notei de fundamentare a actului normativ, sunt 330.735 de persoane juridice care au acumulat datoria totala de peste 32,67 miliarde lei si  848.705 persoane fizice care au acumulat datoria totala de peste 39,2 miliarde lei. O observatie importanta este ca majoritatea acestor contribuabili au datorii mici in timp ce in jur de 13 mii de persoane fizice au debite neachitate cumulate de 34,96 miliarde lei si circa 19 mii de persoane juridice au restante de aproximativ 30 miliarde lei.

Asadar, observam ca autoritatile se concentreaza mai curand asupra efectului amnistiei pe termen scurt, respectiv sa colecteze 9 miliarde de lei, fara a avea o abordare pe termen mai lung. Astfel de decizii aplicate generalizat, fara a face distinctie intre contribuabilii aflati cu adevarat intr-o situatie economica dificila si care au nevoie de sprijin pentru redresare si rau platnici, sunt riscante. In lipsa unor studii de impact si a unui program clar de conformare voluntara, pot deveni un stimul pentru neconformare fiscala, creand perceptia ca aceasta este o practica acceptata de autoritati. Pe termen lung consecinta poate fi cresterea neconformarii la plata pentru anumite categorii de contribuabili. De aceea, politicile fiscale trebuie sa ia in considerare si aspectele comportamentale pe care le genereaza si care se pot reflecta negativ, ulterior, asupra nivelului de incasare.

Prin urmare, o amnistie fiscala trebuie sa fie bine fundamentata si dublata de planuri concrete si eficiente pentru conformarea la plata, precum si de o monitorizare pe o durata de cativa ani a datornicilor pentru a vedea daca si-au schimbat comportamentul fiscal si, in caz contrar, sa fie revocata.

Este evident ca trebuie macar limitata cresterea deficitului bugetar in acest an, din moment ce incadrarea in tinta asumata de 5% din PIB nu mai este posibila. Insa discutia privind corectarea politicilor fiscal-bugetare este mult mai ampla si priveste atat administrarea fiscala, cat si politicile de cheltuieli ale statului sau rentabilitatea economica a contribuabililor care vor fi iertati de datorii. Prin urmare este important sa avem o analiza a cauzelor care au determinat acumularea unor arierate bugetare atat de mari si ce masuri sunt gandite pentru a preveni situatii similare in viitor.

Reamintim ca se fac eforturi sustinute si sunt alocate costuri si resurse umane din partea mediului de afaceri pentru a implementa masurile de digitalizare fiscala. Asteptarea este ca prin aceste masuri sa poata fi realizate analize de risc fiscal care sa identifice zonele de neconformare si/sau evaziune astfel incat sa se creeze mai multa echitate fiscala. In plus ar mai fi de remarcat ca in cazul raportarilor digitale (e-factura, e-transport, SAF-T) amenzile sunt semnificative, fiind iarasi o disproportie de tratament comparativ cu cei care beneficiaza de amnistie, desi au avut comportament fiscal negativ.

Un alt aspect evident este ca, din pacate, digitalizarea administratiei fiscale nu are rezultate imediate, fiind un proces de durata, in timp ce politicile bugetare continua sa fie generoase, mai ales intr-un an cu patru scrutinuri electorale. Practic, guvernul opereaza cu doua viteze, una rapida in zona cheltuielilor si una lenta in zona veniturilor, iar impresia este ca in continuare contribuabilii corecti sunt cei care trebuie sa sustina atat reforma administratiei fiscale, cat si cheltuielile tot mai mari in an electoral. Mai mult, este de asteptat ca anul viitor, dupa ce se va instala un nou guvern, unele taxe sa fie majorate pentru a corecta treptat deficitul bugetar si a-l readuce spre tinta de 3% din PIB. Deocamdata vedem masuri timide de reducere a cheltuielilor bugetare prin acelasi act normativ care introduce amnistia, precum si alte masuri care incearca sa dreaga pe ici pe colo deficitul. Problema este insa ca aceste masuri nu numai ca risca sa nu isi atinga scopul propus de a suplimenta incasarile, dar si sa creeze neincredere in reforma fiscala si hazard moral, reducand conformarea fiscala voluntara.

In acest context, desi, in principiu, bonificatia oferita contribuabililor buni platnici poate fi o masura binevenita, ne intrebam daca este oportuna si nu ar avea efect de bumerang. Cat priveste intrebarea din titlul acestui articol, cred ca fiecare poate trage concluziile in functie de propria situatie, insa per ansamblu astfel de masuri de iertare de datorii ar trebui sa fie exceptii bine justificate.

Autor: Daniel Anghel (foto), Partener, Liderul serviciilor fiscale si juridice, PwC Romania