Exista o calitate rara, aproape exotica, pe care o au liderii adevarati. Nu, nu este vorba despre carisma, despre abilitatea de a vorbi trei ore fara sa spuna nimic, nici despre talentul de a decide strategii cu o expresie solemna.

Este vorba despre o virtute ciudata, aproape suspecta: capacitatea de a uita. Da, ati citit bine. A uita. Cu gratie, cu scop, cu intentie.

Sa nu ne pripim, insa. Nu vorbim aici despre uitarea aceea a bunicului care nu mai stie unde si-a lasat ochelarii in timp ce-i poarta pe nas. Nu.

Aici discutam despre o uitare strategica, rafinata, cultivata in timp, care separa liderul vizionar de managerul compulsiv-obsesiv care nu doarme daca nu stie cati mililitri de lapte contine cappuccino-ul de la automatul de la etajul trei.

Sa ne intoarcem putin in timp, in gradina domnului Newton. Un mar cade. Nu conteaza daca era ionatan sau altceva. Nu conteaza daca era verde, acru sau cat de departe s-a rostogolit fata de trunchi. Nu stim daca Newton avea o zi buna sau tocmai se certase cu editorul.

Newton a uitat toate aceste detalii irelevante. A ales sa vada altceva. A neglijat tot ce nu era esential si a surprins o lege universala.

Aici accentul nu cade pe cat de sclipitoare era aceasta minte, chiar daca era, ci despre cum a stiut sa selecteze.

Memoria ca “spatiu imobiliar” scump

Un lider adevarat este, in esenta, un specialist in a face selectie. Nu de fotbalisti, ci de realitati. El alege pe ce isi pune atentia.

Nu isi incarca mintea cu fiecare e-mail, fiecare micro-decizie, fiecare drama de birou, altfel se trezeste intr-un labirint mintal din care nu mai poate iesi. El stie ca memoria este un „spatiu imobiliar” scump, iar in mintea sa nu este loc pentru orice detaliu de decor.

In schimb, daca practica uitarea selectiva, incepe sa vada pattern-uri, regularitati, principii, tipare de functionare ale pietei, ale echipelor, ale ecosistemului organizational.

Uita. Uita cu masura. Uita detalii, dar nu uita principiile, modelele care guverneaza piata, functionarea organizatiei, rolurile esentiale si vectorii de directie ai strategiei.

Uitarea liderului este, paradoxal, un instrument de claritate. Ii permite sa vada padurea, nu fiecare frunzulita ofilita.

Dar... sa nu ne prostim singuri

Sa nu facem insa apologia uitarii prostesti. Nu e vorba despre a promova amnezia ca stil de viata. Daca esti la inceput de cariera si nu stii diferenta intre un P&L si un PDF, atunci n-ai voie sa uiti nimic.

Nici macar daca ai visat Excelul noaptea. Trebuie sa inveti, sa retii, sa memorezi cu sarguinta. Sa fii ca un burete. Leadershipul vine abia dupa ce ti-ai ros coatele in detalii si ai invatat alfabetul meseriei.

Pentru cei aflati la juniorat, detaliile sunt alfabetul. Fara ele, nu stii sa citesti contextul. Nu ai baza de operare a domeniului. Nu stii sa intelegi realitatea organizationala. Fara ele, esti un analist fara analiza sau un consultant cu pareri de Facebook.

Dar, dupa ce ai parcurs traseul, dupa ce ti-ai „rupt” neuronii pe rapoarte si prezentari, abia atunci iti permiti luxul de a uita. De a lasa deoparte ce nu conteaza si de a retine ce conteaza cu adevarat.

Cernerea ca ritual al maturitatii

Liderul matur este cel care a fost candva obsedat de detalii. Care a stat nopti intregi in Excel-uri, care a citit toate rapoartele financiare cu lupa, care a mers pe teren, care a intrebat tot, care a gresit, care a invatat.

Dar apoi, la un moment dat, s-a ridicat de la nivelul informational si a inceput sa vada structura de rezistenta a afacerii. Sa se uite la dinamicile pietei, la sinergiile dintre echipe, la impactul deciziilor in timp.

A inteles ca nu poate opera strategic cu mintea incarcata cu toate microdetaliile. A inteles valoarea uitarii selective.

Sa ne intelegem, nu orice uitare e sanatoasa. Daca uiti parolele de la conturile de e-mail, daca uiti numele clientului intr-un pitch, daca iti uiti laptopul in taxi, esti in alt registru, unul tragicomic.

Imaginea abstracta cu rezolutie clara

Pentru ca un lider sa gandeasca abstract, sa articuleze o viziune, sa ia decizii rapide si coerente, are nevoie sa aiba in minte reprezentari clare ale realitatii. Nu poate jongla cu toate informatiile, ci doar cu acele categorii mentale care sintetizeaza esentialul.

Uitarea devine astfel un mecanism cognitiv de igiena mentala. Fara el, liderul s-ar pierde in detalii, ar confunda esentialul cu zgomotul, si ar deveni, inevitabil, un administrator de haos.

Liderul nu opereaza cu metafore vagi sau generalitati bombastice. El este capabil sa asocieze unei idei abstracte o imagine clara, o directie. El traduce complexitatea in limbaj uman, comunicabil.

Este ca un designer de sens: ia mii de date, de fapte, de intamplari si creeaza un model simplu, usor de retinut si de transmis. Nu reuseste asta pentru ca si-a amintit tot, ci pentru ca a uitat tot ce nu conta.

Leadershipul si riscul “de a nu uita nimic”

Sa nu uitam (sic!) ca a nu uita nimic este, de fapt, o condamnare. Liderul care nu uita nimic, care memoreaza tot, care vrea sa controleze fiecare variabila, este un lider blocat.

Se pierde in micro-management, se epuizeaza cu fiecare decizie si nu poate iesi la suprafata lucrurilor. Nu are timp sa gandeasca, sa creeze, sa anticipeze. Este un procesor suprasolicitat care se supraincalzeste si, inevitabil, cedeaza.

A sti sa uiti este o forma de eleganta intelectuala. Este capacitatea de a nu te atasa de zgomotul inutil al detaliilor. De a pastra in minte doar ceea ce serveste viziunii, misiunii si actiunii. Este, intr-un fel, o forma de igiena mintala, dar si de responsabilitate strategica. Liderul care nu uita nimic nu este mai eficient este doar mai obosit. Iar cel care uita fara sa fi stiut vreodata, nu este lider, este spectator.

Asa ca, data viitoare cand cineva spune ca un bun lider trebuie sa stie tot, amintiti-va cu un suras ca si Newton a ignorat culoarea marului. Si tot a descoperit gravitatia. Pentru ca, in leadership, nu castiga cine stie tot, ci cine stie ce sa uite.

Autor: Constantin Magdalina (foto), Expert Tendinte si Tehnologii Emergente