Exista un adevar universal in management: nu ceea ce stii te incurca, ci ceea ce crezi ca nu conteaza. Mai ales cand vine vorba de performanta in echipa. 

Nu vorbim despre lucruri mari, precum KPI-uri nealocate sau organigrame care se razbuna. Vorbim despre detalii pe care unii manageri le ignora cu buna-credinta si care, in mod paradoxal, le submineaza treptat performanta echipei.

Iata aici sapte sabotori invizibili, pe care multi manageri nu-i considera suficient de puternici pentru a merita atentia lor, pana cand intreaga echipa face implozie.

1. Lipsa sistematica a recunoasterii reale, autentice
Sa presupunem ca un coleg face o treaba exceptionala. Ii spui un „Multumesc!” sobru, eventual un „Bine” in treacat. Esti director, nu profesor de scoala gimnaziala, nu-i asa?

Doar ca lipsa recunoasterii vizibile, autentice, personalizate este una dintre cele mai mari surse de demotivare pe termen lung. Nu vorbim despre aplauze in picioare, ci despre acele gesturi si cuvinte care arata ca: Te-am vazut. Te apreciez. Conteaza ce faci.

Cand lipseste recunoasterea autentica, oamenii nu se opresc neaparat. Dar trag frana de mana emotionala. Incep sa livreze doar strictul necesar: adica ceea ce numim azi quiet quitting. Iar daca aceasta lipsa de recunoastere persista, nu vine doar demotivarea. Vine dezangajarea.

2. Decizia de a nu interveni pentru ca „echipa se descurca”
Managerul modern admira autonomia. Si e foarte bine. Dar autonomia prost inteleasa e un fel de abandon emotional ambalat frumos.

Cand nu intervii, nu intrebi, nu dai feedback, ci doar te bucuri ca nu „ai probleme”, creezi, fara sa vrei, un vid de atentie si sens.

E ca si cum ai lasa o sera fara ingrijire, doar pentru ca plantele inca traiesc. In lipsa unei prezente reale, oamenii se intreaba daca mai conteaza.

Vei observa ca performanta nu scade brusc, ci se vestejeste silentios. Pana cand performanta devine istorie.

3. Intalnirile unu-la-unu inexistente sau pur formale
„Nu avem timp de cafele personale, avem treaba de facut.” Si totusi, cele mai performante echipe au lideri care isi fac timp pentru conversatii unu-la-unu despre ceea ce conteaza pentru fiecare om: motivatie, sens, blocaje personale, perspective. 

Aceste discutii nu sunt pierdere de vreme, ci investitii in incredere. Ele creeaza acel spatiu in care oamenii indraznesc sa spuna ce gandesc si sa ceara ce au nevoie. Nu e vorba de coaching de lux, ci de igiena relationala.

Cand aceste discutii lipsesc, colegii devin „roluri”, nu persoane. Iar echipa, din organism viu, devine fabrica de livrabile. Temporar eficienta, pe termen lung... fragila.

4. Ironia nevinovata care corodeaza increderea
Sunt lideri care fac glume. Si sunt lideri care „glumesc”. Diferenta e ca primii construiesc o atmosfera. Ceilalti, fara sa vrea, desfiinteaza curajul si siguranta psihologica.

„Bravo, ai reusit sa trimiti un e-mail fara greseli. Iata un progres!” Momentul acesta pare simpatic, dar transmite: nu ai valoare reala.

Umorul pasiv-agresiv este anticamera sarcasmului profesional. Oamenii rad. Dar tin minte si, in timp, devin mai retinuti. Mai tacuti. Mai distanti.

Glumele care musca sub forma de zambet lasa urme. Nu se vad in raportul de performanta, dar se simt in privirile evitante, in lipsa de initiativa si in feedback-ul care nu mai vine.

5. Standardul dublu si justificarile aduse acestuia 
„Eu pot intarzia la intalniri, ca am sedinte back-to-back. Voi, nu.”
„Nu am timp sa completez CRM-ul, dar pentru voi e esential.”

Putini lideri inteleg cat de repede se dilueaza autoritatea atunci cand propriul comportament devine elastic. Nu pentru ca oamenii sunt critici. Ci pentru ca sunt atenti.

Cand regulile se aplica „doar in jos”, nu ai leadership. Ai un standard dublu.

Si ceea ce e perceput ca exceptie pentru lider, devine regula pentru ceilalti. 

In loc de coerenta, apare frustrarea. In loc de incredere, se instaleaza tacerea. Iar in loc de initiativa, oamenii aleg sa stea la adapostul convenabil al conformismului.

6. Tolerarea toxicitatii „pentru ca omul e performant”
Ai acel coleg cu rezultate spectaculoase, dar cu atitudine de teamplayer subtire ca foita de ceapa. Il tii in echipa „pentru ca livreaza”.

Realitatea? In fiecare zi in care ii tolerezi comportamentul, tu transmiti: performanta justifica lipsa de respect.

Rezultatul? Oameni valorosi care pleaca fara scandal. Doar isi cauta un mediu sanatos. Sau, mai des, raman si devin tacuti. Nu mai propun idei, nu mai contrazic, nu mai risca. 

Devine mai sigur sa se retraga in zona gri a conformismului. Si, incet-incet, echipa pierde exact ce avea mai valoros: initiativa, creativitatea, curajul. Practic, tot ce nu poate fi cuantificat, dar face diferenta.

7. Lipsa acelui umor care relaxeaza si energizeaza
Umorul autentic, cald, inteligent, e semn de siguranta psihologica. In echipele performante se rade cu pofta, nu cu grija.

Managerii care se iau prea in serios, care dau tonul grav si solemn, cultiva involuntar o atmosfera de „prestanta”. 

Dar oamenii nu dau ce e mai bun din ei intr-un mediu scortos. Ci intr-unul in care pot fi umani, fara sa-si ceara scuze.

Acolo unde gluma buna e gustata, nu suspectata, iar zambetul nu e controlat ca o grimasa la poza de buletin. Rasul sanatos e un semn de sanatate colectiva, nu de frivolitate.

Pentru ca o echipa in care se rade sanatos gandeste limpede, colaboreaza usor si depaseste greutatile impreuna.

In concluzie
Managerii vorbesc despre strategii, procese, eficienta. Dar performanta echipei scade mai ales din ignorarea sistematica a lucrurilor pe care managerii nu le considera „demne de atentie”.

Iar cand aceste mici obiceiuri, taceri sau evitari se acumuleaza, echipa nu protesteaza. Nu scrie un memoriu. Nu cere o sesiune de feedback. Doar incetineste. Livreaza fara entuziasm. Sau, in cel mai discret mod posibil, isi pierde sufletul.

Si poate ca nu vei vedea acest lucru in tabelul cu indicatori, dar il vei simti in atmosfera. In tacerile din sedinte. In lipsa initiativei. In raspunsurile corecte, dar lipsite de vlaga. Si, uneori, in linistea care urmeaza dupa un nou „Da, sefu’!”.

#valoria #performanta #management #echipa #competente #comunicare #claritate #rezultate

Autor: Elena Badea (foto), Managing Director, Valoria Business Solutions