Despre impactul noilor masuri, asumate de guvern in fata Parlamentului, s-a scris mult si se va scrie mult in continuare. De pilda, cresterile de TVA sunt asteptate sa provoace un nou puseu inflationist, dar si potentiala crestere a consumului in luna iulie. Insa acest efect probabil nu va reflecta decat accelerarea consumului, i.e. achizitii care urmau sa aiba loc mai spre toamna (de exemplu, masini sau electrocasnice) sunt grabite pentru a evita scumpirile aduse de noile cote.

In cele ce urmeaza mi-am propus o analiza axata specific pe majorarea impozitului pe dividende de la 10% la 16%, incepand cu 1 ianuarie 2026. Aceasta modificare ridica semne de intrebare privind eficienta ei, mai ales intr-un context in care celelalte forme de venituri – precum salariile, chiriile sau castigurile de capital – raman impozitate cu 10%, ca pana acum. Intrebarea este daca prin actualul pachet de masuri fiscale asumat de Guvern se doreste reformarea reala a sistemului fiscal romanesc, cu efecte pe termen lung, sau doar obtinerea punctuala a unor venituri suplimentare la buget, in acest an si anul viitor, cu unele consecinte nedorite, pe termen lung.

Dupa cum stim, impozitul pe dividende se aplica asupra sumelor distribuite de societati catre actionari sau asociati, fiind o forma uzuala de venit pentru antreprenori. Acest impozit a cunoscut un parcurs oscilant in ultimii ani. De la 16% in perioada pre-2015, cota a fost redusa drastic la 5%, in 2016, prin Codul Fiscal modificat (Legea 227/2015), ca parte a unei strategii mai largi de reducere a poverii fiscale, cu scopul declarat de a incuraja capitalizarea firmelor si atragerea de investitii. In 2023, a fost majorat la 8%, iar din 2024 la 10%, ceea ce reflecta o inversare a acestei strategii, mai mult din considerente bugetare si mai putin dintr-o logica a politicilor fiscale romanesti. De la 1 ianuarie 2026, se revine la cota initiala de 16%, masura justificata, din nou, prin nevoile bugetare, care vine in contradictie insa cu asteptarile pietei si cu promisiunile anterioare privind predictibilitatea fiscala.

Ceea ce atrage in mod deosebit atentia este faptul ca, in ciuda discutiilor intense despre introducerea unui sistem de impozitare progresiva a veniturilor (la care s-a renuntat momentan), singura modificare reala in acest sens a fost aplicata dividendelor. Toate celelalte categorii de venituri (salarii, chirii, castiguri de capital, dobanzi) raman impozitate cu 10%. In niciun caz nu este o pledoarie pentru cresterea generala a impozitarii a tuturor surselor de venit, dar aceasta discrepanta creeaza o distorsiune fiscala evidenta si genereaza un stimulent puternic pentru contribuabili sa recurga la planificari fiscale care sa transforme dividendele in alte forme de venituri, impozitate cu 10%. Este si normal, pentru ca tendinta naturala a oricarui contribuabil este aceea de a gasi cele mai bune variante legale de a plati impozite cat mai mici, deci e foarte probabil ca asa se va intampla si in cazul dividendelor distribuite in Romania, incepand de anul viitor.

Astfel, vor fi rapid identificate solutii legale pentru a reduce impactul noii cote de 16%. Un exemplu simplu: in loc sa-si capitalizeze firma prin aport la capitalul social, actionarii pot acorda imprumuturi firmei, urmand ca aceasta sa le plateasca dobanda. Dobanzile sunt deductibile pentru firma (pana la un anumit prag – avantaj de 16% pentru firme platitoare de impozit pe profit) si impozitate cu doar 10% la nivelul persoanei fizice. Astfel, ceea ce in esenta este un profit al firmei ajunge la actionar sub forma unui venit taxat cu o cota mai mica decat cea pe dividend, in parametri legali. Mai mult, alte venituri precum chiriile, de exemplu, beneficiaza de cheltuieli deductibile forfetare, ducand efectiv impozitarea la 8%, ceea ce ar incuraja reincadrarea veniturilor in zona asta, acolo unde este posibil.

Este de asteptat, prin urmare, ca numarul si volumul dividendelor distribuite sa scada semnificativ dupa aplicarea noii cote. In locul lor, vor aparea alte forme de venituri, incadrarea acestora fiind ghidata de optimizarea fiscala mult dorita de oricine, fie persoana fizica, fie juridica. Astfel, impactul bugetar pozitiv scontat de guvern ar putea fi mult mai mic decat se estimeaza. Apare firesc intrebarea: cum s-a luat aceasta decizie si in ce masura au fost evaluate reactiile pietei?

Modificarile fiscale de aceasta amploare, mai ales cele care vizeaza comportamentul antreprenorial, ar trebui sa fie discutate, intotdeauna si in preambulul oricaror decizii de schimbari ale peisajului fiscal, cu mediul de afaceri, analizate temeinic si aplicate doar dupa ce sunt intelese posibilele efecte indirecte. Cresterea impozitului pe dividende risca sa devina una dintre acele masuri adoptate fara o analiza adecvata, fiind foarte posibil sa nu aiba rezultatul asteptat.

Desi masura este oficial asumata si adoptata de Parlament, exista inca timp – pana la finele anului 2025 – pentru corectii sau reanalizari. Este esential ca in aceasta perioada autoritatile sa deschida un dialog real cu mediul de afaceri, sa ia in calcul consecintele de fond si sa decida daca aceasta majorare este intr-adevar utila sau doar o invitatie la arbitraj fiscal.

Ramane de vazut daca autoritatile vor lua in calcul aceste reactii naturale ale pietei si, mai ales, daca in cazul impozitului pe dividende vor folosi acest ragaz fiscal temporar pentru masuri de ajustare bugetara sustenabila si logica. Dar in tot acest timp, piata va reactiona si se va adapta la noile conditii!

Autor: Alex Milcev (foto), Partener, liderul departamentului Asistenta fiscala si juridica, EY Romania