O companie toxica, indiferent ca vorbim de un loc de munca sau de o relatie, provoaca daune morale si materiale.

„Daca ai renuntat la o relatie, o prietenie, sau (adaug eu) o colaborare toxica, negativa, abuziva, unilaterala, fara vibratie scazuta, ai castigat.” – Lalah Delia

”De ce ati plecat de la ultimul loc de munca?”, intrebare nelipsita la un interviu, la care aproape toti candidatii raspund evaziv ”Imposibilitatea de a evolua”. 

Daca cer detalii, de foarte putine ori primesc argumentele potrivite pentru acest raspuns – compania este mica, nu au bugete pentru instruire, am ajuns cat de sus se putea.

De cele mai multe ori raspunsurile candidatilor ascund conflicte interne, proceduri si reguli prost concepute si/sau implementate, mai pe scurt, o cultura organizationala deteriorata care de cele mai multe ori duce la toxicitate.

In literatura de specialitate exista doua mari motive pentru care un angajat pleaca de la locul de munca: salariul si conflictul cu superiorul direct.

Chiar daca aceste motive pot parea perimate pentru timpurile noastre, cand accentul se pune pe echilibrul dintre viata personala si cea profesionala, pe echitate, diversitate si incluziune, oricare ar fi motivul plecarii unui angajat tine de superiorul direct, iar acest aspect nu s-a schimbat de-a lungul timpului, desigur luam in considerare motivele care tin direct de angajat, nu vorbim de cele indirecte cum ar fi mutarea in alt oras, finalizarea perioadei contractuale etc.

Revenind la locul de munca toxic, il vei recunoaste dupa mai multe ”simptome”: angajatii care nu si-au luat concediu de multi ani – deoarece nu avea cine sa-i inlocuiasca, cei care au prea multe proiecte incepute dar foarte putine finalizate - ca nu au mai fost fonduri sau nu au primit feedback de la sefu’, cei care stau seara pana tarziu sa lucreze – ca, nu stiu cum am facut, dar am ramas mult in urma…

Toate aceste aspecte tin de conducerea companiei, de superiorul direct care imprima companiei, departamentului, anumite caracteristici.

Redau mai jos cateva tipologii de angajator care din cauza managementului sau – de cele mai multe ori fara sa stie – duce cultura organizationala intr-un con de umbra:
1. Seful care are numai el dreptate si orice-ai face, se putea si mai bine:
- Demotiveaza colectivul, pentru ca el face asa cu toti angajatii sai, nu numai cu cei care merita.
- Induce sentimentul ca orice vei face nu faci bine, de inutilitate si scaderea stimei de sine printre angajati.

2. Seful care pleaca urechea la barfe si ia decizii in functie de acestea:
- De obicei construieste o adevarata retea prin care barfele si zvonurile ajung la el; un sef trebuie sa stie ce se intampla in compania sa, dar deciziile pe care le ia trebuie sa vizeze performantele si comportamentul la locul de munca al angajatilor, nu situatii private pe care acestia le impartasesc colegilor.

3. Seful care uita sa-si plateasca angajatii, sau amana repetat – fara un motiv explicat - platile cuvenite, mai ales a celor care fac ore suplimentare – no comments!

4. Seful care profita de timpul tau liber, care tipa, hartuieste si ameninta... 
Nimic nu poate fi mai umilitor la un loc de munca.

Parafrazand o vorba veche,
Daca rudele ti le da Dumnezeu, seful ti-l poti alege!

5. In final, din punctul meu de vedere, mai exista si compania unde de afara se vede ca treaba merge ca pe roate, si totusi nou-venitii nu pot fi integrati in companie; cei care pleaca povestesc ca nu s-au putut adapta - este asa-numita companie tribala. 

Va prezint mai jos cateva elemente din sumarul cartii Tribal Leadership – de Dave Logan, John King&Halee Fischer-Wrigth, sumar scris de Viorel Panaite de la Human Invest – Romania.

Autorii prezinta diferite stadii ale unei culturi organizationale de acest tip, de la stadiul I pana la stadiul V.

Daca in stadiul I anagajatii se comporta ca o banda furioasa alcatuita din angajati ostili, in stadiul II angajatii se protejeaza de conducere, devin apatici si cinici, stadiul III ne prezinta diferite rivalitati interne, astfel in organizatiile dominate de triburi in stadiul III, angajatii isi gasesc rar satisfactii reale in munca si se implica ”doar de forma”, superficial in viata companiei, iar nou-venitii sunt descurajati cu replici de tipul ”eu am dreptate si tu te inseli”, “eu iti sunt superior”, “sunt mai destept ca tine”, “vreau sa te vad invins”… doar din cauza faptului ca ei sunt acolo de mai mult timp decat cel nou si se tem ca noul venit in companie le poate ameninta pozitia.
Stadiul IV si V reprezinta deja un salt in sanatatea organizatiei, deci se poate…

Sa lucrezi intr-o companie in care stadiul III este dominant, este o adevarata provocare, provocare care din pacate nu-ti ofera satisfactia muncii bine facute, ci te limiteaza in a-ti gasi resurse sa te aperi de presiunea directa si periodica a managementului, iti limiteaza creativitatea si iti scade determinarea de a deveni mai bun.

Oricare ar fi compania in care doriti sa va angajati, nu alegeti la intamplare, alegeti ce vi se potriveste, in primul rand ca activitate – asta va aduce satisfactii si va creste automotivarea – apoi, ca si posibilitati de crestere, de dezvoltare si, nu in ultimul rand ca si confort!

Articol de Amalia Baiu (foto), Senior HR Consultant VEVERITA HR