Tot mediul de afaceri a asteptat cu sufletul la gura care vor fi cei cinci sute de mari contribuabili care nu au avut noroc la efectuarea analizei de risc. Analiza de risc este singura procedura, netransparenta din pacate, in baza careia se poate intocmi planul anual sau trimestrial de control fiscal. Asteptam astfel un numar similar de notificari de conformare urmate de avize de inspectie pentru cei cinci sute.

Precizam ca institutia notificarii de conformare a fost introdusa in legislatie ca urmare a obligatiei asumate de Romania prin PNRR si consta in alocarea unei perioade de 30 de zile in beneficiul contribuabilului inainte de emiterea unui aviz de inspectie care, in cazul marilor contribuabili, mai adauga alte 30 de zile inainte de inceperea efectiva a unei inspectii. 

Avand in vedere ca anul 2019 se prescrie, in viziunea fiscului, la 29 decembrie 2025, era evident ca toate cele cinci sute de inspectii ar fi trebuit sa rezulte in urma unei analize de risc, care ar fi trebuit finalizata cu cel putin 60 de zile inainte de sfarsitul anului 2025. Avand in vedere ca data de 29 octombrie 2025 a trecut de mult, ultima saptamana din noiembrie a adus un val de controale inopinate la toti acei cinci sute de mari contribuabili pe care fiscul i-a selectat informal pentru control. 

Ce se urmareste cu acest volum nemaintalnit de controale inopinate? Simplu. In primul rand notificarea de conformare este obligatorie doar pentru inspectia fiscala de fond nu si in cazul unui control inopinat. Deci perioada de 30 de zile acordata contribuabilului pentru clarificarea riscurilor fiscale identificate nu se mai acorda, chiar daca este una dintre principalele garantii acordate de codul de procedura fiscala. Mai mult, nu mai este necesara nici macar efectuarea analizei de risc. Totodata, identificarea oricarui risc fiscal in cadrul controlului inopinat duce la efectuarea unei inspectii fiscale de fond, fara acordarea termenului de gratie de 30 de zile. 

Recapituland, modalitatea implementata de fisc duce la eliminarea procedurii analizei de risc (procedura greoaie, care presupune timp indelungat pentru toti cei cinci sute de contribuabili), respectiv la ocolirea atat a termenului obligatoriu de 30 de zile din cadrul institutiei notificarii de conformare, cat si a termenului de gratie de 30 de zile, obligatoriu inainte de efectuarea unei inspectii fiscale de fond (atunci cand inspectia se desfasoara ca urmare a unei analize de risc, nu si ca urmare a unui control inopinat).

Este legala o astfel de abordare a fiscului? Noi credem ca nu. Ori de cate ori se foloseste o institutie juridica (i.e. controlul inopinat) pentru a se ocoli norme obligatorii ale altor institutii de drept (i.e. notificarea de conformare, avizul de inspectie si analiza de risc), suntem in situatia unei fraude la lege care in cadrul autoritatii se concretizeaza intr-un abuz de drept. In absenta unei notificari prealabile si a posibilitatii reale de a organiza documentele sau de a solicita sprijin de specialitate, contribuabilul ajunge, de multe ori, in fata unui control care se indeparteaza de rolul sau punctual si capata caracterul unei „vanatori de probe”/ „fishing expedition”.

Controalele fiscale inopinate sunt reglementate ca proceduri cu un obiect limitat, pe care organul fiscal le poate folosi in cateva situatii precis enumerate de lege. In esenta, acestea pot fi dispuse pentru verificarea unor informatii care ridica suspiciuni privind incalcarea legislatiei fiscale, pentru verificari incrucisate legate de alte controale in desfasurare, pentru clarificarea unor elemente de baza ale impozitarii sau pentru constatarea unui risc fiscal specific fara posibilitatea generalizarii acestora.

Folosirea sistemica a institutiei controlului inopinat pentru a inlocui institutia analizei de risc si a evita acordarea unei garantii procedurale obligatorii prin eliminarea celor 60 de zile necesare conformarii si pregatirii inspectiei este un precedent nelegal periculos. Notiunea de „fishing expedition” este bine cunoscuta in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care a analizat-o si a stabilit ca autoritatile nu pot solicita informatii in mod speculativ, ci trebuie sa demonstreze relevanta previzibila a celor solicitate. 

Conventia Model OECD explica aceeasi idee: statul solicitat nu este obligat sa furnizeze informatii atunci cand cererea reprezinta o „fishing expedition”, adica o solicitare lipsita de legatura clara cu o investigatie concreta. Asadar, in procedurile fiscale internationale exista un filtru important menit sa protejeze persoana vizata.

Revenim in zilele urmatoare cu modalitati practice prin care contribuabilii isi pot exercita garantiile legale prevazute de codul de procedura fiscala.

Autor: Emanuel Bancila (foto), Partener Bancila, Diaconu si Asociatii SPRL, Coordonator al practicii de litigii fiscale