In prezent, majoritatea companiilor si antreprenorilor cauta noi modalitati de a-si imbunatati eficienta si de a reduce costurile, mai ales cand cea mai mare parte a activitatii comerciale implica utilizarea unei platforme online sau a unui site web. Intra in scena: platformele No-Code/Low-Code.

Platformele No-Code/Low-Code („NC/LC”) permit utilizatorilor sa dezvolte aplicatii cu unelte predeterminate si instrumente vizuale, accelerand procesul de creare si automatizare a fluxului de lucru. Utilizatorii variaza de la tineri antreprenori, care urmaresc reducerea costurilor, pana la programatori experimentati care au nevoie de un raport low-input/high-output pentru proiectele actuale. 

Pe masura ce aceste platforme extind accesul spre lumea dezvoltarii de software chiar si pentru aceia mai putin tech-savvy, acestea permit acelora care nu sunt programatori sa creeze aplicatii sofisticate prin intermediul interfetelor drag-and-drop si al programarii vizuale. La randul sau, acest demers aduce noi provocari notiunilor traditionale de proprietate asupra software-ului si protejarea drepturilor de autor.

Software, ca drept de autor

In ceea ce priveste software-ul sau programele de calculator pe teritoriul UE, acestea sunt protejate prin drepturi de autor ca opere literare, in conformitate cu articolul 1 din Directiva 2009/24/CE si Conventia de la Berna. Sub aceasta umbrela de protectie sunt incluse si materialele de conceptie pregatitoare si expresia sub orice forma a unui program de calculator (de exemplu, codul sursa si codul obiect).

Acestea fiind spuse, ideile si principiile care au stat la baza dezvoltarii respectivului program de calculator si a interfetei sale nu beneficiaza de protectia drepturilor de autor.

Versiunea supra-simplificata a acestor dispozitii poate fi, teoretic, rezumata ca ori de cate ori o persoana scrie linii de cod, acestea sunt protejate prin drepturi de autor, insa ideile care au stat la baza crearii algoritmului pot fi utilizate liber de oricine. Motivul pentru care conceptele nu sunt protejate in mod similar este acela de a evita crearea unui potential monopol si, astfel, de a mentine o piata libera.

In plus, pentru a se acorda protectie prin drepturi de autor, este necesar un aport creativ care sa reflecte alegerile libere si personale ale autorului, astfel cum a fost retinut in Cauza C-406/10 SAS Institute Inc. vs. World Programming Ltd.

In ceea ce priveste proprietatea asupra acestora, regula generala este ca persoana fizica sau grupul de persoane fizice beneficiaza automat de protectia drepturilor de autor descrisa mai sus. Prin exceptie, proprietatea asupra drepturilor de autor apartine angajatorului, atunci cand angajatii au dezvoltat software-ul respectiv in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, sub instructiunile directe ale angajatorului, cu exceptia cazului in care se prevede in mod contrar prin dispozitii contractuale.

Aceasta regula privind dezvoltarea in cadrul exercitarii atributiilor de serviciu este deosebit de relevanta pentru companiile europene care utilizeaza platforme NC/LC, deoarece determina daca drepturile de autor apartin direct angajatorului sau este necesar un contract separat de cesiune.

Decodarea No-code/Low-code

Pentru multe companii si dezvoltatori, intelegerea cadrului de proprietate intelectuala care reglementeaza platformele NC/LC este esentiala, dat fiind faptul ca aceste platforme sunt utilizate tot mai des in serviciile financiare, sanatate, tehnologie si administratie publica. In acelasi timp, ridica probleme dificile in materie de proprietate intelectuala.

Platformele NC/LC vizeaza simplificarea dezvoltarii de aplicatii furnizand utilizatorului un set de instrumente sau functii preexistente prin intermediul unei Interfete Grafice de Utilizator, in care utilizatorul poate implementa aceste componente prin functia drag-and-drop si aloca parametrii necesari, unde scopul final este de a reduce codarea manuala.

Mai simplu spus, in loc sa scrie cantitati considerabile de cod, utilizatorul poate alege si combina elementele intr-un proces similar cu cel de a construi un castel din cuburi de jucarie.

Fara cod. Fara drepturi de autor

Desi la prima vedere lucrurile pot parea simple, daca aprofundam putin analiza juridica a modului in care functioneaza platformele NC/LC si protectia drepturilor de autor, descoperim o usoara contradictie.

Avand in vedere faptul ca platformele NC/LC nu sunt, in general, detinute de utilizator si toate instrumentele utilizate sunt prestabilite, utilizatorul poate avea doar un numar finit de combinatii in care sa aranjeze acele „blocuri de constructie”, unde poate doar sa aloce valori variabilelor sau seta parametri.

Astfel, apare intrebarea daca pragul initial de originalitate este cu adevarat depasit, deoarece, pe de o parte, nu ar reflecta libertatea creativa a utilizatorului (avand in vedere numarul fix si limitat de instrumente preexistente), iar pe de alta parte, simplele idei nu pot fi protejate.

Pentru a face lucrurile mai interesante, multe dintre platformele NC/LC au prevederi in setul de Termenii si Conditiile, prin care nu este permis transferul eventualului drept de autor catre utilizator, ci este acordat doar dreptul de utilizare prin licentiere.

Mai mult, chiar daca utilizatorul scrie o parte din codul-sursa, nu toate liniile de cod sunt egale, in sensul ca aspectele pur functionale sau tehnice nu sunt de obicei considerate suficient de originale pentru a fi protejate prin drepturi de autor, asa s-a retinut in Cauza C-683/17 Cofemel vs. G-Star.

Noile tehnologii aduc noi intrebari

In prezent lumea tech este intr-o continua evolutie, drept urmare legislatia se confrunta cu noi intrebari pe care initial nu le-a prevazut, de la drepturile de autor asupra aplicatiilor pana la utilizarea tehnologiei blockchain impotriva contrafacerii si contracte de licentiere directa a seturilor de date pentru antrenarea agentilor AI. 

In acest moment, platformele NC/LC ofera o oportunitate cu adevarat utila pentru crearea de aplicatii cu usurinta si rapiditate. Acestea fiind spuse, utilizatorul are responsabilitatea de a examina potentialele implicatii juridice in functie de finalitatea lor si de a determina pasii urmatori.

Pe masura ce Web 3.0 devine din ce in ce mai prezent in activitatea zilnica, complexitatea creste si este necesara o analiza aprofundata a potentialelor riscuri.

Cheia nu este de a renunta la instrumentele disponibile, ci de adaptare si, in cele din urma, a deveni mai eficienti.

Autor: Tiberiu Protopopescu (foto), avocat senior / Schoenherr