Organizatiile din intreaga lume continua sa navigheze printr-o perioada prelungita de incertitudine economica, caracterizata de presiuni inflationiste, tensiuni geopolitice, perturbari ale lanturilor de aprovizionare, schimbari in dinamica comertului si volatilitate ridicata a pietei. Ca urmare, multe organizatii sunt supuse unei presiuni tot mai mari pentru a reduce costurile, a mentine profitabilitatea, a proteja fluxul de numerar si a atinge obiective ambitioase de performanta intr-un mediu de afaceri imprevizibil.

Impactul acestor conditii depaseste cu mult performanta financiara. Incertitudinea economica poate influenta semnificativ comportamentul angajatilor, procesul decizional etic si cultura organizationala. Conform EY Global Integrity Report 2024, aproape 50% dintre respondenti au indicat mediul macroeconomic drept cea mai importanta presiune externa care favorizeaza comportamentele neetice.

Studiile ACFE arata de asemenea ca perioadele de stres economic coincid adesea cu o crestere a riscului de frauda, pe masura ce angajatii si managerii se confrunta cu preocupari legate de situatia financiara personala, asteptarile privind performanta si siguranta locului de munca. In acelasi timp, organizatiile pot fi nevoite sa functioneze cu resurse reduse, ceea ce poate genera vulnerabilitati in procesele de supraveghere si in sistemele de control intern.

Istoria a demonstrat ca incertitudinea poate crea, de asemenea, conditii care favorizeaza aparitia fraudei si a comportamentelor necorespunzatoare. Pe masura ce presiunea creste, iar controalele sunt afectate de reducerea costurilor, cele trei elemente ale Triunghiului Fraudei – presiunea, oportunitatea si rationalizarea – devin mai pronuntate. 

In cele ce urmeaza, sunt prezentate principalele mecanisme prin care incertitudinea amplifica riscul de frauda, impactul fraudei nedetectate si o serie de actiuni practice pe care organizatiile le pot implementa pentru a adresa aceste provocari.

Factorul uman: stresul financiar personal si teama de pierdere a locului de munca
Una dintre cele mai importante si frecvent subestimate dimensiuni ale riscului de frauda in perioade de incertitudine este situatia financiara personala a angajatilor. Atunci cand costurile de trai cresc, veniturile gospodariei scad sau nivelul indatorarii creste, presiunea financiara poate deveni acuta. Incertitudinea poate afecta nu doar personalul executiv, ci si managerii si directorii ale caror remuneratii, bonusuri sau siguranta locului de munca sunt legate de indicatori de performanta. Cercetarile ACFE arata in mod constant ca presiunea financiara personala reprezinta cel mai frecvent factor motivator al fraudei ocupationale, depasind adesea influenta lacomiei sau a oportunitatii, luate separat.

Teama de pierdere a locului de munca amplifica si mai mult aceasta presiune. Atunci cand angajatii considera ca postul lor este in pericol, justificari de tipul „s-ar putea sa nu mai fiu aici in curand” sau „merit asta pentru stresul suportat” pot reduce barierele etice. In acest context, comportamentele necorespunzatoare sunt adesea percepute ca o reactie de supravietuire, mai degraba decat ca o intentie deliberata de a comite o fapta frauduloasa.

Integritate sub presiune si semnalele transmise de conducere
Perioadele de incertitudine testeaza si cultura organizationala. Angajatii sunt extrem de sensibili la comportamentul liderilor in momente dificile. Daca presiunea pentru performanta incepe sa depaseasca importanta consideratiilor etice, comportamentele necorespunzatoare se pot manifesta rapid.

Raportul EY Global Integrity Report 2024 evidentiaza un decalaj tot mai mare intre mesajele transmise de conducere si comportamentele observate in practica. Aproape patru din zece respondenti la nivel global au declarat ca ar fi dispusi sa adopte comportamente neetice pentru a-si imbunatati perspectivele de cariera sau situatia financiara. In medii caracterizate de incertitudine, astfel de semnale exercita o influenta puternica asupra comportamentului angajatilor si asupra culturii organizationale.

Reducerea controalelor si oportunitatea
In timp ce presiunea si rationalizarea cresc, organizatiile se confrunta adesea cu medii de control reduse. Masurile de reducere a costurilor, diminuarea personalului si simplificarea proceselor pot reduce involuntar supravegherea si separarea atributiilor. Constatarile ACFE indica faptul ca majoritatea cazurilor de frauda ocupationala implica fie lipsa controalelor, fie eludarea acestora de catre management (management override). 

Impreuna cu anxietatea legata de siguranta locului de munca, controalele reduse creeaza oportunitati pentru aparitia treptata a comportamentelor necorespunzatoare si permit ca acestea sa ramana nedetectate pentru perioade indelungate de timp.

Frauda in achizitii si expunerea asociata tertilor
Perioadele de incertitudine sporesc vulnerabilitatea la fraude in procesul de achizitii si la fraude asociate tertilor. Presiunea de a asigura aprovizionarea, de a reduce costurile sau de a accelera deciziile comerciale poate slabi procedurile de licitatie si procesele de due diligence.

Studiile si experienta practica in investigarea si combaterea fraudelor arata in mod constant ca relatiile cu tertii reprezinta una dintre cele mai semnificative surse de risc de integritate. O parte importanta a incidentelor grave de integritate implica furnizori, intermediari sau alti parteneri externi, ceea ce evidentiaza necesitatea mentinerii unor procese riguroase de monitorizare si evaluare a tertilor, mai ales in perioade caracterizate de instabilitate si incertitudine.

Raportarea financiara si comportamentele motivate de supravietuire
Presiunea economica si preocuparile legate de restructurare pot afecta si raportarea financiara. Angajatii si managerii pot fi tentati sa manipuleze rezultatele pentru a amana masurile corective, a proteja unitatile de afaceri sau a evita disponibilizarile. Astfel de practici sunt adesea justificate ca masuri temporare menite sa ajute organizatia sa depaseasca dificultatile pe termen scurt. Cu toate acestea, dovezile provenite din crizele anterioare demonstreaza ca asemenea actiuni tind frecvent sa escaladeze si sa genereze, in cele din urma, consecinte financiare, juridice si reputationale mult mai grave.

Modificarea apetitului la risc
Incertitudinea economica poate influenta nu doar riscul de frauda, ci si comportamentul de asumare a riscurilor intr-un sens mai larg. Cercetarile din domeniul comportamental sugereaza ca oamenii sunt mai dispusi sa isi asume riscuri atunci cand incearca sa evite potentiale pierderi, decat atunci cand urmaresc obtinerea unor castiguri (Kahneman & Tversky, 1979). Prin urmare, in perioade caracterizate de presiuni financiare, insecuritate privind locul de munca sau performante in scadere, angajatii si managerii pot fi mai inclinati sa ia decizii care, in conditii normale, ar fi considerate excesiv de riscante sau nepotrivite.

Aceasta modificare a tolerantei la risc poate contribui la aparitia unor comportamente necorespunzatoare, la eludarea controalelor interne, la raportari financiare agresive sau la alte forme de conduita lipsita de etica, pe masura ce indivizii incearca sa evite consecintele negative si rezultatele nefavorabile (Elshaer et al., 2022).

Pretul ascuns al fraudei nedetectate
Una dintre cele mai mari provocari in gestionarea riscului de frauda in perioade de incertitudine este faptul ca efectele acesteia sunt rareori imediate. Frauda si comportamentele necorespunzatoare raman adesea nedetectate pentru perioade indelungate, creand o falsa senzatie de siguranta si impresia ca riscurile sunt gestionate eficient.

Potrivit raportului ACFE Occupational Fraud 2026: Report to the Nations, o schema tipica de frauda ocupationala ramane nedetectata aproximativ 12 luni inainte sa fie descoperita. In acest interval, organizatiile inregistreaza pierderi medii de 1,5 milioane USD, iar in unele cazuri pierderile pot ajunge pana la 4 milioane USD. Raportul evidentiaza, de asemenea, ca impactul financiar creste semnificativ cu cat schema frauduloasa ramane nedescoperita mai mult timp. Mai important, ACFE a constatat ca organizatiile care dispun de controale antifrauda bine implementate detecteaza fraudele mai rapid si inregistreaza pierderi considerabil mai mici ca urmare a acestora (ACFE, 2026).

Punerea in practica a lectiilor invatate: ce pot face organizatiile
Intelegerea relatiei dintre incertitudine si riscul de frauda reprezinta doar primul pas. Organizatiile care reusesc sa gestioneze cu succes medii volatile sunt cele care isi adapteaza in mod proactiv cadrele de gestionare a riscului de frauda, in loc sa presupuna ca mecanismele de control existente raman suficiente.

• Adaptarea frecventei de evaluare a riscului de frauda 
Evaluarile de risc efectuate in conditii obisnuite de business isi pot pierde rapid relevanta atunci cand presiunile economice, restructurarile, reducerea fortei de munca sau schimbarile intervenite in modelul de afaceri modifica profilul de risc de frauda al organizatiei.

• Acordarea unei mai mari atentii la semnalele care indica presiuni asupra angajatilor
Organizatiile ar trebui sa acorde o atentie deosebita indicatorilor de stres financiar, schimbarilor neobisnuite de comportament, tendintei de a evita supravegherea, refuzului de a lua concediu sau semnelor de dezangajare profesionala, astfel incat sa poata interveni din timp, inainte ca eventualele comportamente frauduloase sau neetice sa se manifeste.

• Asigurarea protejarii controalelor-cheie in cadrul programelor de optimizare a costurilor
Initiativele de crestere a eficientei si de reducere a costurilor nu trebuie sa afecteze controalele esentiale, precum separarea atributiilor, mecanismele de aprobare, reconcilierea periodica a datelor si procesele de revizuire realizate de management, acestea constituind, de multe ori, prima linie de aparare impotriva fraudei.

• Consolidarea supravegherii relatiilor cu tertii
Aplicarea unor masuri consolidate de verificare a tertilor, efectuarea periodica a controalelor de integritate, analiza potentialelor conflicte de interese si monitorizarea continua a tranzactiilor pot ajuta organizatiile sa identifice din timp riscurile asociate furnizorilor, distribuitorilor, agentilor si altor parteneri de afaceri.

• Incurajarea raportarii neregulilor si consolidarea mecanismelor de sesizare
Existenta unor canale de raportare credibile si accesibile, protejarea avertizorilor de integritate si transmiterea constanta a mesajului ca toate preocuparile si sesizarile vor fi analizate in mod corect si impartial constituie masuri esentiale de protectie, in special atunci cand angajatii se tem de represalii sau de riscul pierderii locului de munca.

• Monitorizarea culturii organizationale cu aceeasi atentie ca cea acordata performantei financiare

Liderii organizatiei trebuie sa reafirme in mod constant faptul ca integritatea si respectarea regulilor nu sunt negociabile, diminuand riscul ca angajatii sa considere comportamentele neetice drept solutii acceptabile pentru a face fata dificultatilor economice.

Organizatiile care identifica din timp riscurile emergente, mentin mecanisme eficiente de supraveghere, conserva controalele critice si promoveaza o cultura a integritatii sunt mult mai bine pregatite sa previna fraudele si sa isi protejeze valoarea pe termen lung. In contexte caracterizate de incertitudine, managementul riscului de frauda nu ar trebui privit ca un simplu exercitiu de conformitate, ci ca un instrument strategic de crestere a rezilientei organizationale, esential pentru protejarea performantei, a increderii si a reputatiei, atunci cand vulnerabilitatile sunt cele mai ridicate.

Autor: Iuliana Radoi (foto), Manager, Forensics, EY Romania