Politicile europene in domeniul inovatiei trebuie eficientizate ca sa produca beneficii economice

Cinci provocari principale
In timp ce multe tari din lume depun eforturi in vederea unei cresteri sustenabile, in UE se impune din ce in ce mai mult nevoia unei abordari focalizate a politicilor pe inovatie. Studiile realizate pana in prezent confirma ca inovatia este principala sursa de avantaj competitiv, de schimbare tehnologica si de crestere economica.

Pentru a stimula inovatia, la nivelul spatiului comunitar au fost concepute o serie de programe si proiecte ce atrag dupa sine tot atatea provocari de implementare. In sensul identificarii acestor provocari precum si a perceptiei politicii de inovatie a UE, Ernst & Young impreuna cu renumitul think thank - Centre for European Policy Studies, au realizat o cercetare pe un esantion de 680 de lideri de business din 15 tari membre UE.

Studiul, The Power of Simplicity, a evidentiat faptul ca doar 27% dintre respondenti, multi dintre ei factori de decizie in sectorul privat - presedinti si directori executivi, cunosc eforturile intreprinse de CE pe calea inovatiei. Un procent de 82% cred ca politicile comunitare in acest domeniu sunt fragmentate si necoordonate. Mai mult decat atat, 69% dintre respondenti sunt de parere ca exista o neconcordanta intre politica UE si nevoile specifice ale diferitelor sectoare industriale.

Competitia globala si imperativul mentinerii Europei in avangarda unor domenii strategice plasate sub umbrela inovatiei ii orienteaza tot mai mult pe factorii politici de decizie si liderii de business catre cei care inoveaza.

Potrivit studiului Ernst & Young, politica de inovatie a UE ar trebui sa se bazeze pe adresarea urmatoarelor cinci provocari:

1. Complexitatea politicii de inovatie in UE

Distribuita in prea multe programe, actiuni si strategii, politica de inovatie in UE este urmarita prin intermediul unor lanturi de decizie, obiective si propuneri complicate. Rezultatul acestei situatii este cheltuirea unor sume semnificative din banii publici de catre diferitele centre de decizie, agentii si institutii infiintate conjunctural. Obiectivul de a fi inovativ si competitiv a condus la crearea de noi programe care s-au suprapus cu cele deja existente. In proportie de 82%, respondentii acestui studiu cred ca procesul de alocare a fondurilor europene trebuie sa fie simplificat, iar 69% sunt de parere ca politica de inovatie la nivelul UE nu este suficient de adaptata la cerintele sectoarelor industriale. 82% dintre respondenti cred ca politica actuala este fragmentata si are nevoie de o mai buna coordonare.

2. Decalajul in domeniul cercetarii si dezvoltarii (C&D)

La nivelul UE, se inregistreaza o mai mare concentrare a fondurilor publice si o pondere mai scazuta de fonduri private in sursele de finantare a proiectelor de cercetare si dezvoltare. In SUA, Coreea de Sud si Japonia, cheltuielile sectorului privat cu cercetarea si dezvoltarea sunt in crestere in ultimii ani; 69% dintre respondenti vad aceasta abordare a politicii de inovatie ca fiind mai eficace. Singurele tari europene unde nivelul de cheltuieli in C&D depaseste 2% din PIB - Suedia, Finlanda si Danemarca - sunt si primele clasate ca nivel de performanta a inovatiei. In legatura cu politica de inovatie, 91% cred ca UE si guvernele nationale pot sa faca mai mult pentru a incuraja cererea de inovatie, in vreme ce 58% se declara in favoarea unei centralizari a politicii de inovatie la nivelul UE.

3. Competitivitatea sectoriala si problematica IT

Specializarea tehnologica redusa a multor firme europene este una dintre cauzele decalajului de inovatie des mentionat de CE. Acest aspect este, de departe, cel mai slab in ceea ce priveste tehnologia comunicarii si informatiei. Relevant in acest sens, este decalajul inregistrat de cele 27 de tari membre privind gradul de specializare la nivel stiintific. Din acest punct de vedere, Europa se plaseaza in urma Japoniei in sectoare precum cele ale componentelor electronice, audio-vizuale si de telecomunicatii si in urma SUA la capitolul echipamentelor medicale. Dintre cei intervievati, 61% spun ca au in structura organizationala un departament de C&D si aloca 5% din profit cercetarii si inovarii. Studiul Ernst & Young consemneaza o parere majoritara (94%) a respondentilor privind rolul educatiei, perceputa ca element de avantaj competitiv cu rol de sprijinire si de transfer al inovatiei.

4. Infrastructura inadecvata

Construirea unei infrastructuri care sa raspunda nevoilor actuale ale UE este o misiune destul de dificila. In ciuda lansarii unor initiative in vederea dezvoltarii unei infrastructuri in retea la nivel comunitar, 73% dintre respondenti doresc ca UE sa investeasca mai mult in construirea unei infrastructuri de transfer rapid al datelor. Acest fapt presupune o redirectionare a investitiilor catre domenii precum cel al infrastructurii sistemelor distribuite de calcul care ar permite accesul nelimitat la informatii si o crestere a productivitatii cercetatorilor si viitorilor antreprenori.

5. Optiuni de finantare limitate

Absenta unei piete integrate a sectoarelor de inovatie care sa includa si serviciile bazate pe utilizarea intensiva a cunoasterii este un aspect extrem de important. La nivelul pietelor financiare, se constata o reglementare neunitara, datorata abordarilor legislative diferentiate ale statelor membre. In acest context, se poate observa o lipsa de armonizare a reglementarilor la nivelul UE care sa incurajeze investitiile trans-frontaliere de capital si crearea unor fonduri in domenii unde finantarea inovatiei este deosebit de importanta. De aceea, adoptarea unui sistem bine articulat de reglemetare, alaturi de accelerarea unei implementari eficiente a conceputului de Piata Unica ar stimula inovatia si cresterea.

Trei posibile solutii

In acest context si pornind de la cele cinci provocari evidentiate de acest studiu, Ernst & Young recomanda o abordare pe trei niveluri a inovatiei in UE:

- Nivelul 1 - Guvernele sa actioneze ca lideri si investitori care sa puna bazele unui mediu de inovatie solid prin crearea unei infrastructuri de cel mai inalt nivel, a unui sistem de educatie si cercetare performant si a unui sistem legislativ care sa faciliteze inovatia.
- Nivelul 2 - Guvernele sa ofere finantare si sa faciliteze intarirea legaturilor dintre cercetatori, antreprenori si investitorii privati prin intermediul fondurilor publice si a creditelor fiscale.
- Nivelul 3 - Guvernele sa incurajeze eforturile de inovatie actuale si sa le orienteze catre obiective de lunga durata, prin utilizarea strategica a achizitiilor publice si lansarea unui numar de parteneriate pe termen lung care sa sustina inovatia.

In prezent, cautarea unei solutii compatibile prin care CE sa puna in relatie domeniul competitiei cu cel al inovatiei se contureaza ca o prioritate. Cu toate acestea, nu exista formule magice. Crearea unei politici mai eficace in privinta inovatiei este, in fond, un proces continuu care presupune cooperarea intre factorii de decizie politica la nivelul UE, lideri de business, cercetatori si cetateni. Combinarea capitalurilor de cunoastere si a resurselor aferente ofera perspectiva crearii unei politici de inovatie mai inteligente si mai eficiente, capabila sa sprijine revigorarea economica a UE.