Raportul Ernst & Young Eurozone Forecast (EEF) – Summer 2012 lansat astazi porneste de la premisa ca programul de austeritate al Greciei va continua si ca celelalte state membre ale zonei Euro, precum Spania si Italia vor evita turbulente financiare semnificative in perioada urmatoare. Daca aceste conditii sunt indeplinite, aversiunea fata de riscuri a pietelor financiare, a companiilor si a populatiei se va ameliora catre sfarsitul lui 2012, desi nivelul total al productiei zonei Euro se estimeaza ca va scadea cu 0,6% anul acesta. O eventuala revenire in 2013 va fi modesta, avand in vedere multiplele problematici cu care se confrunta zona Euro, fiind prognozata o crestere de doar 0,4%. Pe masura ce constrangerile fiscale se relaxeaza in 2014, EEF prognozeaza ca zona Euro va inregistra cresteri de 1,7% in 2014, si de 2% in 2015 si 2016.

Marie Diron, Consultant economic senior al Ernst & Young Eurozone Forecast comenteaza:
“Pentru unii, dilema alegerii intre austeritate si crestere are un raspuns imediat, ceea poate indica o simplificare periculoasa. Avand in vedere expunerea bancilor din zona Euro pe datoriile suverane, este clar ca stabilitatea fiscala este mai inter-conectata ca niciodata cu stabilitatea sistemelor financiare. Prin urmare, stabilitatea fiscala este o componenta cheie in recuperarea sanatatii sectorului bancar si in obtinerea finantarii pentru investitii si crestere”.

Intr-adevar, elementele politicii fiscale pot fi ajustate intr-o maniera care sa incurajeze cresterea. Structura cheltuielilor guvernamentale poate fi modificata la nivel national pentru a stimula cresterea cheltuielilor pentru investitii. Acele regiuni ale zonei Euro care sunt mai stabile din punct de vedere fiscal isi pot relaxa planurile de consolidare pentru a stimula cererea interna, sprijinind astfel relansarea activitatii in alte regiuni.

O alta componenta cheie a strategiei de crestere trebuie sa fie dezvoltarea comertului cu pietele emergente – Germania se bucura deja de o crestere substantiala a exporturilor de bunuri de capital catre China si alte zone, insa celelalte tari nu pot spune asta. Este o provocare, in special pentru Italia si Spania, dar vor urma si altii.

Pe de alta parte, Germania ar putea fi nevoita sa accepte salarii si inflatie interna crescuta pentru a-si asigura o competitivitate continua la periferia Uniunii Europene. Acest lucru a fost acceptat ca o solutie pe termen scurt in Germania, dar este inca nesigur cat de durabil va fi.

Pe cat de importanta este rezolvarea problemelor zonei Euro pe termen scurt, cei care definesc politicile publice nu trebuie sa piarda din vedere problemele fundamentale pe termen lung. Europenii vor trebui sa analizeze atent viitorul lor economic, chiar si dupa incheierea acestei perioade de incertitudine, cand se va reveni la o oarecare stabilitate. Productivitatea in majoritatea Europei este in urma fata de cea a altor regiuni din lume, iar acest lucru, combinat cu existenta unei populatii imbatranite, ridica niste intrebari serioase.

Unde se afla Romania?
Peste 70% din exporturile romanesti sunt adresate pietelor din UE, iar criza din zona Euro indica perspective slabe pentru cresterea valorii nominale a acestora pe termen scurt. De aceea, orice crestere economica a tarii din urmatoarele trimestre se va baza probabil pe cererea interna. Cheltuielile de consum, cel mai probabil, se vor restrange pe masura ce populatia va incerca sa descarce din povara datoriilor. Acest lucru va fi contrabalansat de cresterea veniturilor reale pe fondul scaderii inflatiei si al planurilor Guvernului de a creste salariile bugetare. Rezultatele care reies din modelarea EEF pentru Romania indica o crestere a cererii interne de 1,3% in 2012 si de 2,8% in 2013. Mai mult decat atat, EEF arata ca investitiile ar putea reprezenta un stimul important al cresterii in Romania, deoarece tara are nevoie de modernizarea infrastructurii publice.