Contrar prevederii exprese din Codul Fiscal (celebrul art. 4 pe care legiuitorul ar trebui sa-l elimine pe motiv de inaplicabilitate) conform careia orice modificari si completari se implementeaza prin lege cu sase luni inainte de data intrarii in vigoare a acestora, Codul Fiscal va suferi noi modificari incepand cu 1 iulie.

Proiectul disponibil pentru consultare pe site-ul Ministerului de Finante contine prevederi salutare din perspectiva contribuabilului, cum ar fi majorarea plafonului de TVA la 220.000 lei, cat si prevederi binevenite partial, cum ar fi acordarea de deductibilitate pentru provizioanele pentru deprecierea creantelor. Alte prevederi, cum ar fi limitarea la 50% a deductibilitatii cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere cu implicatii directe in cazul contractelor de leasing, ar putea ridica probleme in practica.

Analizandu-le pe rand, lucrurile sunt clare in privinta majorarii plafonului de inregistrare in scopuri de TVA peste care contribuabilii care desfasoara activitati impozabile in sfera TVA trebuie sa se inregistreze (prevedere pentru care fosta guvernare a solicitat si obtinut acordul forurilor europene). Practic, micii contribuabili pot opta sa nu se inregistreze in scopuri de TVA in masura in care veniturile din activitati impozabile nu depasesc limita de 220.000 lei.

In ceea ce priveste reglementarea provizioanelor/ajustarilor creantelor cesionate, aceasta ar trebui, in principiu, sa reprezinte un aspect pozitiv. Totusi, anumite probleme ar putea aparea in practica pornind de la faptul ca reglementarile contabile romanesti prevad expres ca cesionarul trebuie sa recunoasca un venit (impozabil din punct de vedere fiscal) egal cu diferenta intre pretul creantei si valoarea nominala a acesteia. Aceasta prevedere a fost contestata indelung de mediul de afaceri (fara succes insa), argumentand ca nu este prudenta recunoasterea unui venit la un nivel la care exista o probabilitate foarte mica de a fi incasata in fapt creanta (arareori societatile care se ocupa de recuperarea creantelor reusesc sa colecteze intreaga suma) si ca prin acest mod de contabilizare sunt denaturate situatiile financiare ale cesionarului. Incertitudinea incasarii este de altfel recunoscuta si de reprezentantii Ministerului de Finante in nota de fundamentare.

Pentru a contrabalansa efectul recunoasterii acestui venit asupra profitului impozabil, reprezentantii Ministerului de Finante intentioneaza sa introduca o prevedere prin care se acorda o deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielii cu provizionul (ajustarea) creantei in limita diferentei dintre valoarea nominala a creantei si pretul platit pentru aceasta. Pentru a exemplifica, o societate care plateste 30 u.m. pe o creanta de 100 u.m. trebuie sa recunoasca un venit de 70 u.m. la momentul dobandirii creantei. Prin prevederile ce urmeaza a fi implementate, contribuabilului ii este permis sa deduca o cheltuiala cu ajustarea creantei de 70 u.m. in exemplul nostru. Astfel, cesiunea unei creante sub valoarea nominala a acesteia ar avea un efect neutru asupra profitului impozabil inregistrat de cesionar. Daca lucrurile s-ar opri aici, masura ar putea fi considerata una benefica, raspunzand nevoii de lichiditati cu care se confrunta contribuabilii romani. Cu toate acestea, se intentioneaza ca deducerea sa fie acordata numai in cazul creantelor preluate de la institutii de credit. Mai mult, dreptul de deducere este conditionat de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor cerinte: creanta sa fie inregistrata dupa data de 1 iulie 2012, cesionarul si cedentul sa nu fie parti afiliate si creantele sa fi fost incluse in veniturile cesionarului.

Este insa de asteptat ca aceasta prevedere sa aiba efecte limitate in practica, din mai multe considerente. In primul rand, bancile din Romania transfera portofoliile de credite neperformante catre societati specializate inregistrate de obicei in jurisdictii care nu impun recunoasterea unui venit egal cu diferenta din valoarea nominala a creantei si pretul acesteia. Mai mult, de cele mai multe ori, aceste societati sunt societati afiliate. Un alt considerent ar fi acela legat de data inregistrarii creantei, si anume daca este aplicabila doar creantelor inregistrate dupa 1 iulie 2012. Este mai probabil ca de aceasta facilitate vor beneficia cesiunile inregistrate in anul 2013 intrucat creantele sunt cesionate in momentul in care exista dubii privind incasarea acestora iar cesiunea devine o optiune dupa ce trece o perioada de la scadenta. Limitarea acordarii deductibilitatii ajustarilor numai la creantele institutiilor de credit face prevederea discriminatorie.

Speram insa ca in varianta ce va fi publicata in Monitorul Oficial, reprezentantii Ministerului de Finante vor tine cont de problemele semnalate in timpul discutiilor avute cu reprezentantii mediului de afaceri si nu vor impune conditionarile mentionate in proiect astfel incat cesiune creantelor sa devina o alternativa pentru deblocarea tranzactiilor din toate sectoarele de industrie si nu numai a celor din domeniul financiar.

Alin Chitu (foto), Tax Senior Manager, Tuca Zbarcea & Asociatii Tax