• Cauzele care stau la baza crizei actuale a datoriilor suverane au fost prezente cu mult timp inainte de debutul crizei financiare globale din 2007-2008;
• Imbatranirea populatiei si o economie “globala” interconectata transforma deficitul pe termen mediu in unul pe termen lung

Potrivit raportului, Mentinand un echilibru in politica fiscala a statelor, realizat de KPMG International, premisele crizei actuale a datoriilor suverane nu se regasesc doar in contextul crizei financiare globale din 2007-2008. Studiile KPMG cu privire la politicile fiscale a 19 dintre economiile din G20 arata ca nivelul datoriilor publice se afla deja la limita cu mult inainte de aparitia crizei financiare globale, iar impactul imbatranirii populatiei si a unei economii mondiale interconectate necesita politici pe termen lung pentru a preveni inrautatirea conditiilor de indatorare.

“Chiar daca Romania are un avantaj in ceea ce priveste pozitionarea fata de criza datoriilor suverane, in sensul ca acesta se situeaza sub pragul de 60% stabilit in Tratatul de la Maastricht, totusi nevoia de a avea o strategie fiscala clara construita pe termen mediu si lung devine din ce in ce mai necesara avand in vedere contextul global”, a afirmat Serban Toader (foto stanga), Senior Partner al KPMG Romania. “Directiile principale ale acestei strategii ar trebui sa fie sustinute de predictibilitatea si stabilitatea cadrului legislativ fiscal pentru a spori increderea mediului de afaceri in a considera Romania o jurisdictie favorabila investitiilor si dezvoltarii activitatii pe termen mediu si lung”, a adaugat Ramona Jurubita, Partener, Asistenta Fiscala, KPMG Romania.

Raportul constata ca acele tari care aveau nivele ridicate ale datoriei brute inainte de inceperea crizei – mai mare de 60% din produsul intern brut (PIB) - au fost cele care au avut capacitatea limitata de a raspunde in mod adecvat la aceasta problema si care se confrunta si acum cu un proces mai dificil si mai lung pentru a ajunge iar la stabilitate fiscala.

”Studiile noastre sugereaza ca, in cele mai multe cazuri, gandirea pe termen scurt si oportunitatile politice tind sa devanseze consideratiile cu privire la sustenabilitatea fiscala pe termen lung", a declarat John Herhalt, KPMG’s Global Head of Government and Infrastructure, precum si partener in firma canadiana. "Singura modalitate de a redresa cu adevarat criza datoriilor suverane este ca guvernele sa se angajeze in aplicarea unei politici fiscale sustenabile de-a lungul ciclului politic, o strategie pe care asa numitul Pact Bugetar in zona euro intentioneaza sa il creeze."

In timp ce studiile indica faptul ca aceste probleme adanc inradacinate nu vor disparea probabil prea curand, se constata de asemenea ca perspectiva de crestere economica mondiala lenta din viitorul apropiat, cumulata cu cresterea costurilor create de imbatranirea populatiei pentru multe guverne, va avea un impact asupra tintelor sustenabilitatii fiscale. Acest lucru, la randul sau, va spori nevoia de actiuni sustenabile fiscal (cum ar fi gestionarea bugetului intr-o maniera prudenta si restabilirea bilantului) in urmatorii 40 de ani.

Conform raportului, cea mai mare povara a datoriei guvernamentale o au tarile dezvoltate, chiar daca atat economiile dezvoltate, cat si cele in curs de dezvoltare contribuie cu aproximativ acelasi procent la PIB-ul mondial. Pana in 2015, primele sapte tari dezvoltate incluse in acest studiu (Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie si SUA) vor realiza pana la 86.5% din totalul datoriilor sectorului administratiei publice (AP) acumulate de cele 19 tari, in timp ce cele opt tari in curs de dezvoltare (Argentina, Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic, Africa de Sud si Turcia), vor detine doar 11,6%.

”Aceasta constatare este deosebit de importanta avand in vedere interconectarea tot mai mare a economiei globale", a declarat Nick Baker, Global Head of KPMG’s Finance & Treasury practice. "Perspectivele de crestere lenta in orice parte sesizabila a economiei mondiale va duce inevitabil la provocari fiscale in alte jurisdictii, facand nivelul datoriei guvernamentale al lumii dezvoltate deosebit de ingrijorator pentru perspectivele acestor economii in curs de dezvoltare".

Herhalt, Baker si alti autori ai raportului sugereaza un cadru complex pentru sustenabilitate fiscala, construit pe un set de elemente de baza, inclusiv:

• politici fiscale echilibrate care sa guverneze pentru binele comun al ambelor generatii actuale si viitoare;
• obiective clar definite si masuratori pentru a monitoriza progresul sustenabilitatii fiscale;
• abordarea sustenabilitatii fiscale nu doar pe parcursul ciclului bugetar (1-5 ani), precum si pe parcursul ciclului economic (6 + ani) si ciclul dintre generatii (10 + ani);
• mecanisme si obiective institutionale, care vor sustine politica pe intregul ciclu politic;
• coordonarea sistemelor de reglementare si a cadrelor institutionale ale sistemului financial, a politicilor si practicilor fiscale.

"In cele din urma, sustenabilitatea fiscala a finantelor publice atat pentru economiile dezvoltate, cat si pentru cele in curs de dezvoltare, depind de gestionarea unei combinatii de circumstante economice globale; nivelurile datoriei suverane; potentialul de crestere globala mai lent, precum si impactul imbatranirii populatiei asupra finantelor publice", a adaugat dl Baker . "Nu este vorba de dimensiunea cheltuielilor guvernamentale in sine, si nici despre gradul de bunastare sociala sau nivelul cheltuielilor pe care o natiune doreste sa le adopte - ci sa se asigure ca viziunile pe termen scurt si oportunitatile politice nu pun in pericol viabilitatea fiscala a unei natiuni pe termen lung."