Titularii de acorduri petroliere din perimetrele offshore au primit, pe data de 9 iulie 2018, vesti importante din partea Parlamentului, care a inaintat spre promulgare, cu rapiditate, dar si cu niste noi modificari, proiectul de Lege privind unele masuri necesare pentru implementarea operatiunilor petroliere de catre titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore (denumita in mod generic „Legea offshore”).

S-a produs - ca urmare - un val de reactii din partea reprezentantilor industriei petroliere romanesti, atat din cauza noilor articole de fiscalitate din proiectul de Lege (modificate semnificativ fata de varianta propusa de Senat), cat si din perspectiva procedurii de aprobare a proiectului de Lege (fara o consultare prealabila, evaluari de impact sau dezbateri publice transparente).

Principalele probleme ridicate sunt, cum era de asteptat, referitoare la modificarile de ordin fiscal aduse de ultima varianta a Legii offshore. Pe scurt, aceste modificari se refera, printre altele, la:
• Prevederile privind creditul fiscal (care ar fi reprezentat o garantie a stabilitatii cadrului fiscal) au fost eliminate;
• Se introduce o impozitare progresiva a veniturilor suplimentare obtinute din vanzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore. Cotele variaza intre 15% si 50%, in functie de nivelul pretului pe MWh practicat;  
• Se introduce posibilitatea deducerii investitiilor in segmentul upstream, in limita maxima de 60% din totalul veniturilor suplimentare;
• Vanzarea gazelor naturale din perimetre offshore va trebui sa se realizeze in proportie de 50% pe piata romaneasca.

In ceea ce priveste eliminarea creditului fiscal, de retinut ca acesta a fost conceput ca o masura de stabilitate si predictibilitate fiscala pentru titularii de acorduri petroliere pentru perimetre offshore aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a Legii. Eliminarea lui, asadar, pune anumite piedici in continuarea discutiilor si luarea unei decizii pentru continuarea investitiilor in proiecte pentru exploatarea gazelor naturale din perimetre offshore.  

De ultima ora sunt si problemele ridicate de catre reprezentantii titularilor de acorduri privind deducerile acordate pentru investitii in limita de 60%. Desi aceasta deducere ar trebui, la nivel teoretic, sa reprezinte un avantaj fiscal pentru titulari, formula de calcul detaliata in Anexa 2 la proiectul Legii offshore pare sa conditioneze deducerea de luna in care s-a realizat efectiv vanzarea gazelor naturale – ceea ce reprezinta o restrangere a efectelor benefice ale acestei masuri si o potentiala limitare a avantajului fiscal aferent. Avand in vedere valoarea mare a investitiilor upstream initiale, specifica segmentului de offshore, ar trebui cautate mecanisme care sa permita acordarea deducerilor pe parcursul realizarii investitiilor (si nu doar la momentul vanzarii propriu-zise).

In plus fata de modificarile de mai sus, ramane in continuare controversa referitoare la obligativitatea angajarii cetatenilor romani cu rezidenta fiscala in Romania (dupa cum a fost si cea legata de obligatia de a folosi subcontractori romani), subiect al contestarii de catre Ministerul Energiei in adrese trimise catre Camera Deputatilor. Pot oare asemenea prevederi sa conduca la un potential infrigement din partea Comisiei Europene din perspectiva incalcarii principiilor pietei libere? Ramane de vazut.

Toate intrebarile si problemele ridicate mai sus pot gasi raspuns in urmarea unei proceduri corecte de aprobare a Legii offshore, necesitand, printre altele, o analiza detaliata de impact, cu date statistice, comparatii cu piete internationale, cu dezbateri publice si o colaborare stransa si transparenta cu mediul de afaceri din industria petroliera romaneasca.

Alex Milcev (foto), Liderul Departamentului de asistenta fiscala si juridica, EY Romania