Companiile trebuie sa acorde o atentie sporita noilor cerinte privind ambalajele si deseurile de ambalaje, incepand cu 12 august 2026, deoarece devine aplicabil Regulamentul (UE) 2025/40 (PPWR) si incepe sa produca efecte directe in toate statele membre.

PPWR, publicat in Jurnalul Oficial al UE la 22 ianuarie 2025, inlocuieste vechea abordare bazata pe directiva si instituie un set de reguli obligatorii, aplicabile uniform la nivel european, fara a necesita transpunere in legislatia nationala.

De la data de 12 august 2026, pentru a se conforma noilor obligatii, companiile trebuie sa se asigure ca isi adapteaza din timp procesele, produsele si lanturile de aprovizionare.

Pentru a evita blocajele operationale, retragerea produselor de pe piata si amenzile administrative drastice, companiile (in special retailerii, importatorii si producatorii FMCG) trebuie sa isi planifice bugetele, designul si logistica in functie de urmatorul calendar:

Prima faza: 12 August 2026, aplicarea generala, „Ziua Z” a conformarii cand devin obligatorii:

• Declaratia de Conformitate UE si Dosarul Tehnic. Niciun ambalaj nu mai poate fi introdus pe piata UE fara realizarea procedurii de evaluare a conformitatii. Fabricantul sau importatorul are obligatia legala de a emite o Declaratie de conformitate UE (care atesta respectarea legii) si de a detine un Dosar Tehnic detaliat (continand rapoarte de testare, compozitia materialelor si analize de risc). Inspectorii de mediu pot solicita acest dosar oricand, iar lipsa lui blocheaza instant vanzarea produselor.
• Interzicerea PFAS in ambalajele alimentare. Se interzice introducerea pe piata a ambalajelor destinate sa vina in contact cu alimentele (hartie, carton sau plastic) care contin substante perfluoroalchilate si polifluoroalchilate (PFAS) peste limitele tehnice extrem de stricte stabilite de regulament.
• Obligatia de inregistrare EPR si Raspunderea Extinsa. Orice producator sau retailer care pune pentru prima data pe piata ambalaje (inclusiv ambalaje de transport, de servire sau e-commerce) trebuie sa fie inregistrat oficial in noul Registru national al producatorilor. Fara aceasta inregistrare activa, punerea la dispozitie a produselor pe piata este ilegala.

A doua faza: Anul 2028, compostabilitate si etichetare
• De la 12 Februarie 2028 Pliculetele de ceai/cafea, monodozele destinate sistemelor de preparare (capsule de cafea din plastic) si etichetele adezive aplicate direct pe fructe si legume trebuie sa fie obligatoriu compostabile industrial.
• De la 12 August 2028 toate ambalajele introduse pe piata trebuie sa poarte o eticheta armonizata la nivelul UE, bazata pe pictograme, care sa indice clar compozitia materialului pentru a facilita sortarea corecta de catre consumatori. Recipientele de colectare din magazine si spatii publice vor trebui sa poarte aceleasi pictograme armonizate (Art. 13).

A treia faza: 1 Ianuarie 2030, Marea Revolutie Operationala
Este momentul in care designul industrial si logistica de retail se schimba definitiv:
• Reciclabilitate Obligatorie - Toate ambalajele trebuie proiectate conform noilor criterii de reciclare si sa se incadreze in clasele de performanta A, B sau C. Ambalajele din clasa D (nereciclabile tehnic) sunt interzise de la introducerea pe piata.
• Tinte de continut minim de plastic reciclat Partea de plastic din ambalaje trebuie sa contina un procent minim de plastic reciclat post-consum (ex: 30% pentru sticlele PET, 10% pentru ambalaje sensibile la contact non-PET, 35% pentru alte ambalaje din plastic).
• Interzicerea ambalajelor din plastic de unica folosinta:
• Se interzic foliile si caserolele de plastic pentru fructe si legume proaspete sub 1,5 kg.
• Se interzic ambalajele de unica folosinta (farfurii, pahare, tavi) in restaurante si cafenele (HORECA) pentru consumul la fata locului.
• Se interzic ambalajele miniaturale in hoteluri (sticle de sampon, gel de dus sau lotiuni sub 50 ml).
• Regula de 50% „Spatiu Gol” in Logistica (Art. 24): Ambalajele de transport, ambalajele grupate si cele destinate comertului electronic (e-commerce) trebuie limitate la maximum 50% spatiu gol. Umplerea cutiilor supradimensionate cu aer, hartie taiata sau perne de plastic devine ilegala.
• Tinte de Reutilizare si Reumplere -  10% din bauturile alcoolice si nealcoolice comercializate trebuie puse la dispozitie in ambalaje reutilizabile. De asemenea, 40% din ambalajele de transport (paleti, lazi din plastic, bidoane) trebuie sa circule in sisteme de reutilizare.

A patra faza: 1 Ianuarie 2035 si 2038, standarde de elita
• Reciclare „la scara larga” (2035 - Art. 6): Nu mai este suficient ca un ambalaj sa fie proiectat pentru a fi reciclat. Incepand cu 2035, acesta trebuie sa fie colectat, sortat si reciclat efectiv la nivelul UE in proportie de peste 55% (30% pentru lemn) pentru a mai putea fi comercializat.
• Interzicerea Clasei C de reciclabilitate (2038): Standardele devin si mai stricte. Pe piata vor mai fi permise doar ambalajele de top, incadrate in clasele de performanta A si B.

Adoptarea Regulamentului privind ambalajele si deseurile de ambalaje (PPWR) reprezinta una dintre cele mai importante schimbari legislative europene din ultimii ani pentru producatori, importatori si comercianti.

Daca pana acum discutia privind ambalajele era concentrata in principal in zona obligatiilor de mediu si a gestionarii deseurilor, PPWR muta tema la nivelul strategiei de business. Ambalajul devine un factor care influenteaza accesul pe piata, costurile operationale, relatiile cu furnizorii, politica de pret si performanta ESG a produsului.

Cu alte cuvinte, incepand cu 12 august 2026, intrebarea nu va mai fi doar daca un ambalaj este reciclabil, ci daca produsul poate fi comercializat legal si profitabil in conditiile noilor reguli.

Impact asupra companiilor
Pentru majoritatea companiilor, impactul PPWR va depasi cu mult zona de conformare dat fiind ca in practica, regulamentul obliga organizatiile sa reanalizeze intregul lant valoric asociat ambalajelor de la designul produsului si selectia materialelor, pana la contractele cu furnizorii, politicile comerciale si costurile de operare.

Cerintele privind reciclabilitatea, continutul minim de material reciclat, reutilizarea si trasabilitatea datelor presupun acces la informatii care, in multe cazuri, nu sunt colectate sau controlate astazi in mod sistematic. Prin urmare, conformarea nu va fi doar un exercitiu juridic, ci va necesita o colaborare stransa intre functiile de achizitii, operatiuni, logistica, sustenabilitate, financiar si juridic.

Impactul financiar va fi la fel de relevant intrucat sistemele de raspundere extinsa a producatorului (EPR) vor recompensa tot mai mult ambalajele performante din perspectiva sustenabilitatii si vor penaliza ambalajele ineficiente sau greu reciclabile. In consecinta, deciziile privind designul ambalajelor nu vor mai reprezenta doar o chestiune de marketing sau productie, ci o variabila care influenteaza direct costurile si profitabilitatea.

Pentru comercianti si in special pentru marile lanturi de retail, PPWR nu reprezinta doar un nou set de obligatii de mediu, ci o modificare a regulilor dupa care functioneaza modelul de business. Impactul va fi resimtit atat la nivel contractual, cat si la nivel operational si logistic. Trei aspecte majore vor redesena modelul de business in retail:

1. Raspunderea juridica pe Marcile Proprii (Private Label): Retailerii nu mai sunt simpli distribuitori. Pentru produsele marca proprie, ei devin legal „producatori”. Aceasta inseamna ca retailerul trebuie sa auditeze lantul de furnizori, sa solicite dosarele tehnice de conformitate si sa suporte eco-taxele modulate.

2. Regandirea magazinelor fizice (Regula de 10% vrac): Supermarketurile cu suprafete de peste 400 mp vor trebui sa aloce pana la 10% din spatiul de vanzare statiilor de reumplere. Dincolo de investitia logistica (CAPEX), apare o zona gri de raspundere juridica legata de siguranta alimentara si igiena recipientelor aduse de consumatori.

3. Logistica e-commerce fara „aer”: Limitarea la maximum 50% a spatiului gol in cutiile de livrare forteaza retailerii online sa renunte la ambalajele standardizate. Solutiile software de optimizare a volumului si echipamentele de ambalare personalizata vor deveni noul standard in depozite

Provocari si riscuri
Principala provocare pentru mediul de afaceri nu este neaparat intelegerea noilor obligatii, ci timpul limitat ramas pentru implementare.

Desi multe dintre obligatiile cu impact operational major intra in vigoare etapizat pana in 2030 sau 2038, mecanismul de conformitate, obligatiile documentare si o serie de cerinte esentiale devin aplicabile deja din 12 august 2026.

Experienta ultimilor ani arata ca modificarea specificatiilor tehnice, identificarea unor materiale alternative, renegocierea contractelor cu furnizorii si adaptarea proceselor logistice necesita perioade semnificative de timp. In plus, disponibilitatea limitata a anumitor materiale reciclate si diferentele de infrastructura existente intre statele membre pot genera dificultati suplimentare in implementare.

Pentru a nu fi luate prin surprindere la 12 august 2026, companiile ar trebui sa demareze de urgenta un plan de masuri in trei etape:
1. Auditul de conformitate al portofoliului de produse prin identificarea tuturor ambalajelor utilizate (primare, secundare, tertiare), cu un accent deosebit pe produsele marca proprie (Private Label) si ambalajele de transport, pentru a evalua riscurile de neconformare la standardele PFAS si cerintele birocratice din Faza 1.
2. Securizarea contractuala a lantului de aprovizionare si rescrierea acordurilor comerciale cu furnizorii de ambalaje pentru a impune transferul obligatoriu al datelor tehnice, testelor de laborator si documentatiei necesare pentru intocmirea Dosarului Tehnic de conformitate.
3. Evaluarea financiara si operationala (CAPEX/OPEX) in sensul calcularii costurilor de adaptare (statii de reumplere, sisteme e-commerce, modificari de design) si integrarea lor in planificarea bugetara a anilor urmatori pentru a proteja profitabilitatea afacerii.

Pentru companiile care incep pregatirile din timp, regulamentul poate reprezenta o oportunitate de optimizare a costurilor si de diferentiere pe piata. Pentru cele care amana analiza impactului, riscul nu se rezuma la sanctiuni, ci poate insemna limitarea accesului pe piata, cresterea costurilor operationale si pierderea avantajului competitiv.

Autori: Ana Maria Iordache, Partener D&B David si Baias
Ecaterina Boca, Senior Manager, PwC Romania