In contextul globalizarii afacerilor, multe companii se angajeaza zilnic in tranzactii comerciale transfrontaliere. Garantiile sunt utilizate frecvent in astfel de operatiuni ca instrumente de management al riscurilor. Asadar, familiarizarea cu specificul constituirii si executarii de garantii in diferite jurisdictii poate ajuta companiile sa isi desfasoare activitatea in siguranta peste hotare.

Pentru a satisface nevoia de informatii actuale si usor de folosit, relevante pentru tranzactii transfrontaliere garantate in jurisdictiile unde companiile isi desfasoara activitatea, practicile juridice afiliate Deloitte au publicat recent un Ghid al Tranzactiilor Transfrontaliere Garantate. Ghidul a fost pregatit pe baza unei cercetari efectuate in perioada 2012 – 2013 si include informatii specifice fiecarei tari, furnizate de avocatii din jurisdictiile respective. Ghidul se doreste a fi un instrument util in abordarea problemelor complexe relevante in tranzactiile transfrontaliere, atat pentru creditori, cat si pentru companiile care constituie garantii.

Pregatirea si structurarea ghidului a fost coordonata de echipa de drept bancar si financiar din cadrul Reff & Asociatii, firma membra Deloitte Legal in Romania. “Pregatirea Ghidului a fost un exercitiu de colaborare de succes cu colegii din cele 27 de tari din Europa, America de Sud si Asia de Sud-Est care au contribuit la Ghid. A rezultat un set de informatii structurate si usor de utilizat ce acopera aspecte juridice relevante pentru constituirea si executarea de garantii peste hotare”, declara Andrei Burz-Pinzaru (foto), coordonatorul practicii de drept bancar si financiar din cadrul Reff & Asociatii, firma membra Deloitte Legal.

Subiectele tratate de Ghid pentru fiecare jurisdictie includ tipurile de garantii disponibile, tipuri de bunuri ce pot fi aduse in garantie, cerintele de validitate, publicitatea si perfectarea garantiilor, costurile de constituire si efectuare a formalitatilor de publicitate, riscuri si interdictii legate de constituirea garantiilor, aspecte legate de executarea silita si pozitia creditorului garantat in cazul insolventei constituitorului garantiei.

“Se pot trage multe concluzii din Ghid, insa, din punctul meu de vedere, cea mai relevanta este importanta adresarii cat mai devreme in cadrul tranzactiei a aspectelor specifice fiecarei jurisdictii in tranzactiile transfrontaliere, fie reorganizari societare, achizitii si fuziuni sau restructurari de credite. Diferentele substantiale intre jurisdictii pot constitui, in unele cazuri, oportunitati pentru o protectie sporita a creditorilor sau, din contra, pot genera riscuri legate de apararile disponibile constituitorului garantiei. Aceste aspecte pot fi adresate in mod corespunzator de catre expertii locali, de preferat in primele etape ale tranzactiei, altfel dinamica si durata tranzactiei pot fi semnificativ afectate” spune Simina Mut (foto dreapta), Partener Asociat in cadrul practicii de drept bancar si financiar a Reff & Asociatii, firma membra Deloitte Legal.

Ghidul include si ilustratii comparative ale diferentelor dintre jurisdictii in ceea ce priveste costurile si durata inscrierii garantiilor, respectiv a procedurilor de executare silita.

Cum se pozitioneaza Romania fata de alte jurisdictii?
In Romania, durata medie a procedurii de inscriere a ipotecilor imobiliare este similara cu cea din Croatia, Italia, Letonia, Luxemburg, Anglia si Tara Galilor, dar este mai lunga decat in Bulgaria, Ucraina, Germania sau Slovenia; este insa semnificativ mai scurta decat in Serbia, Polonia, Cehia, Franta sau Spania.

Pentru ipotecile asupra bunurilor mobile, Romania, alaturi de Bulgaria si Thailanda, are cea mai scurta durata de inscriere, mult mai rapida decat, de exemplu, Polonia, Cehia, Serbia, Slovenia, Belgia, Finlanda, Anglia si Tara Galilor.

In ceea ce priveste costurile, pentru ipotecile imobiliare, in aproape jumatate din jurisdictiile analizate, onorariile notariale nu sunt calculate in functie de valoarea obligatiei garantate (spre exemplu in Belarus, Bulgaria, Finlanda, Lituania, Polonia, Serbia sau Olanda). In Romania, la fel ca in Chile, Croatia, Cehia, Ungaria, Italia, Luxemburg si Spania, onorariile notariale reprezinta un procent din valoarea obligatiei garantate. Pe de alta parte, in Spania de exemplu, in anumite situatii, valoarea onorariului poate fi negociata, iar in Italia, reducerea valorii onorariului este la latitudinea notarului.

In Olanda, inscrierea garantiilor asupra bunurilor mobile este gratuita, iar in majoritatea jurisdictiilor (inclusiv Romania), nivelul costurilor aferente este scazut. Exceptie fac Belgia, in anumite cazuri, si Luxemburg, unde taxele de inregistrare reprezinta un procent din suma garantata.

Perioada necesara executarii silite a garantiilor variaza de asemenea in mod semnificativ: pentru ipotecile imobiliare, termenele procedurale minime din Romania sunt printre cele mai scurte, similare cu cele din Belarus si Franta, dar mai lungi decat in Letonia si Chile. Cea mai lunga durata a procedurii de executare silita identificata este in Italia (mai mult de trei ani), urmata de Ucraina (de la doi la trei ani) si Finlanda, Slovenia si Thailanda (intre unu si doi ani).