Neplata datoriilor comerciale la timp poate conduce la deschiderea procedurii de insolventa, chiar daca situatia financiara a unei companii este extrem de solida, din perspectiva indicatorilor de lichiditate si a gradului de indatorare, fapt relevat de stirile curente despre una dintre cele mai mari companii cu activitate de comert din Romania.

Intarzierile la plata ale datoriilor comerciale au fost observate la nivelul tarilor din Uniunea Europeana si au condus la emiterea Directivei 2011/7/UE A din 16 februarie 2011 privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor, in tranzactiile comerciale. Incepand cu 5 aprilie 2013, aceasta se aplica si in Romania si prevede limitarea termenelor de plata, ca regula generala, la 60 de zile calendaristice.

In acest context, gestiunea numerarului pe termen scurt reprezinta o activitate care necesita o atentie sporita din partea echipei de management a companiei.

Aceasta activitate este coordonata de catre trezorierul companiei si presupune dezvoltarea de instrumente specifice precum: situatia curenta a numerarului (”cash position”), identificarea si obtinerea de surse suplimentare de finantare pe termen scurt, consolidarea numerarului la nivelul companiei sau a mai multor companii din grup (”cash pooling”), precum si realizarea de previziuni privind numerarul (”cash forecasting”).
Previziunile de numerar reprezinta estimari privind incasarile si utilizarea numerarului pe baza informatiilor colectate de la departamentele de vanzari, achizitii, resurse umane, financiar etc., a informatiilor financiare curente (ex. facturi furnizori primite, inregistrate in sistemul financiar-contabil si cu o data scadenta specifica, a scadentarelor contractelor de credit bancar si leasing), a informatiilor financiare istorice, a strategiei de dezvoltare a afacerii si a bugetului anual.

Colectarea acestor informatii are drept scop identificarea din timp a perioadelor cu deficit de numerar si, in acest sens, atragerea de surse de finantare interne (ex. amanarea platii catre un anumit furnizor in urma discutiilor cu acesta purtate de catre un reprezentant al departamentului de achizitii, intensificarea eforturilor de colectare a creantelor de la un client, amanarea realizarii unor investitii) si externe (ex. obtinerea unui credit bancar pe termen scurt sau a unui imprumut pe termen scurt de la o companie din grup). In cazul identificarii de perioade cu excedent de numerar, acesta poate sa fie folosit pentru realizarea de investitii pe termen scurt.

Practicile privind previziunile de numerar difera de la o companie la alta, in functie de frecventa platilor (ex. zilnice, saptamanale), termenele de plata din industria in care isi desfasoara activitatea, utilizarea de valute, disponibilitatea informatiilor in cadrul companiei (ex. sistem informatic, discutii individuale la nivel de departament, proceduri interne de colectare a datelor si de raportare), necesarul de informatii pentru echipa de management, accesul la surse de finantare externe si timpul necesar pentru obtinerea acestora, aspecte reflectate in perioada de-a lungul careia se fac estimari, nivelul de complexitate al modelului si acuratetea acestuia.

Rolul trezorierului presupune atat colectarea informatiilor disponibile si realizarea de previziuni, cat si oferirea de recomandari echipei de management pentru acoperirea deficitului sau utilizarea excedentului temporar de numerar.

Gestionarea modelului de previziune de numerar necesita parcurgerea celor trei etape generale de planificare: realizarea de estimari, analiza rezultatelor (prin compararea ulterioara cu datele actuale, identificand si explicand sursele principalelor diferente) si adaptarea sau imbunatatirea modelului.

Insa obtinerea de numerar pe termen scurt poate avea efecte nefavorabile asupra companiei precum: deteriorarea relatiilor cu furnizorii prin amanarea platilor facturilor scadente (si chiar pierderea statutului de client preferat), deteriorarea relatiilor cu clientii, prin reducerea termenelor de plata si intensificarea eforturilor de colectare, vanzarea activelor cu utilizare redusa, diminuarea portofoliului de produse si reducerea cheltuielilor discretionare. Aceste instrumente trebuie utilizate in functie de valoarea numerarului necesar si de urgenta de obtinere a acestuia. In general, obtinerea unui volum semnificativ de numerar rapid conduce la riscuri sporite privind viabilitatea companiei pe termen lung.

Articol realizat de Razvan Horobeanu (foto), Manager in cadrul departamentului de consultanta al Deloitte Romania - Servicii CFO