Atunci cand cream o marca este important chiar de la momentul de inceput sa se aiba in vedere atat aspecte care tin de obtinerea protectiei cat si de functia, conditiile si folosirea ei in mod concret. Faptul ca dobandirea unei protectii are loc prin parcurgerea unei etape administrative in fata OSIM este un aspect bine-cunoscut, iar informatii concrete in acest sens se pot gasi foarte usor, pornind chiar de la pagina de internet a acestei autoritati.

Insa, in afara de aceste informatii generale sunt o serie de aspecte importante pe care un potential solicitant sau utilizator de marca ar trebui sa le aiba in vedere, pornind chiar de la fundamentul protectiei unei marci, care il constituie necesitatea de a asigura ordinea in relatiile dintre concurenti si de a asigura informarea si protectia consumatorilor prin permisiunea recunoscuta agentilor economici de a-si identifica produsele sau serviciile intreprinderilor lor si de a le deosebi de cele ale concurentilor, prin folosirea acestor semne. In acest sens, este importanta stabilirea exacta a produselor si/sau serviciilor pentru care se doreste utilizarea marcii, deoarece aceasta se inregistreaza si beneficiaza de protectie doar pentru acestea.

Marca este definita ca fiind un semn distinctiv ce serveste la diferentierea de catre public a produselor si serviciilor unui comerciant, de produsele si serviciile de acelasi fel ori similare ale altor comercianti. Alegerea unei marci nu implica in mod necesar un act de creatie intelectuala, insa sunt cazuri in care un astfel de semn inglobeaza o creatie grafica si care beneficiaza de protectie prin intermediul dreptului de autor sau al unui design, spre exemplu. Legea noastra nu formuleaza expres conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un semn pentru a fi inregistrat ca marca, dar permite formularea lor prin definitiile si enumerarile oferite:

Conditia reprezentarii grafice, desi prevazuta expres de lege, nu este unanim admisa ca o conditie, deoarece exista semne care nu pot fi vazute insa pot fi, totusi, reprezentate grafic si admisibile la inregistrare (ex: un sunet, un parfum).

Conditia distinctivitatii presupune ca semnul sa distinga in privinta provenientei bunului iar nu bunul in sine de alte bunuri. Marca se afla intr-o relatie triunghiulara, pe de o parte cu produsul (sau serviciul) iar, pe de alta parte, cu publicul iar aceasta perceptie determina validitatea marcii. Este recomandabil ca ea sa aiba caracter distinctiv in sine, fara raportare la produsul sau serviciul caruia i se adreseaza sau, cel putin, caracterul distinctiv sa existe prin raportare la produs. In concret, ea poate fi o denumire inventata, fantezista, care nu conduce imediat consumatorul cu gandul la un anumit produs (ex: ”Selgros”,”Nokia”, ”Kodak”) sau o denumire care nu are caracter distinctiv in sine, dar prin raportare la produse/servicii, devine distinctiva („real” pentru comercializare in hypermarketuri, ”fresh” pentru servicii financiare). Daca insa se opteaza pentru o denumire sugestiva, aceasta trebuie sa contina si elemente adiacente care sa-i confere distinctivitate (ex: ”DiabetikerVitamine” pentru medicamente – clasa 5).

O lipsa de distinctivitate intrinseca greveaza semnele prea simple, care vor fi percepute in mod normal ca simple detalii ale produsului/serviciului, incapabile sa le individualizeze in mintea publicului (spre exemplu: ”legume-fructe” pentru clasa 29). Cu toate acestea, aprecierea distinctivitatii trebuie facuta doar in raport de produsul sau serviciul pe care semnul este chemat sa-l individualizeze, in concret (ex: reprezentarea grafica a unui mar nu are caracter distinctiv in sine, dar raportat la echipamente media capata distinctivitate, chiar foarte ridicata).

Conditia disponibilitatii presupune sa nu mai existe un alt drept anterior protejat, iar in acest sens este recomanadbil sa se aiba in vedere efectuarea unei cercetari prealabile, de catre un specialist, pentru a verifica atat piata cat si drepturile anterioare existente.

Conditia liceitatii presupune ca semnul sa nu fie contrar legii si bunelor moravuri.

Un alt aspect important de precizat este dat de posibilitatea pierderii dreptului asupra marcii inregistrate, in doua moduri esentiale: anularea si decaderea. Fiecare titular de marca trebuie sa aiba in vedere inca de la inceput sa creeze o marca puternica, care sa nu poata fi anulata, pe de o parte si sa o foloseasca corespunzator, pentru a nu fi susceptibila de decadere, pe de alta parte.

Anularea marcii se poate solicita in principiu in cazurile in care, desi una dintre conditiile de inregistrare nu a fost indeplinita, ea totusi a fost inregistrata. Decaderea din drepturile conferite de marca poate fi solicitata de orice persoana interesata, in cazul in care titularul nu poate face dovada ca a folosit-o in mod efectiv, in perioada relevanta. Este asadar de retinut ca, dupa inregistrarea unei marci, titularul are un termen (pe care putem sa-l numim ”de gratie”) de 5 ani sa inceapa folosirea ei pentru produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata. Dupa acesti 5 ani, ea devine susceptibila de decadere in lipsa unor dovezi a folosirii.

Articol scris de Oana Chiriac (foto),

Avocat SCA MILCEV BURBEA