Este de asteptat ca recenta modificare a Legii societatilor nr. 31/1990 si a Legii contabilitatii nr. 82/1991 sa fie bine primita de mediul de afaceri pentru ca rezolva doua probleme cu care societatile si asociatii (actionarii) lor se confruntau frecvent – (im)posibilitatea de a distribui dividende in timpul anului si aceea de a distribui sumele acumulate in rezerve.

Distribuirea elementelor de capitaluri proprii (capital social, profituri, rezerve, prime etc.) este tratata succint si relativ rudimentar de legislatia noastra, principiul de baza fiind acela ca distribuirile catre asociati nu se pot face decat in conditii stabilite strict de lege. Nerespectarea acestor reguli este considerata infractiune. Intentia legii – anume impiedicarea extragerii abuzive a fondurilor societatii de catre asociati - este, in esenta, corecta. Pe de alta parte, orice societate exista ca sa produca profit pentru asociati, prin urmare se impunea de ani buni o temperare a acestui principiu, precum si alinierea la reglementarile din alte state, cu care (se presupune ca) Romania concureaza din perspectiva atractivitatii mediului de business.

Astfel, pana acum cateva zile, dividendele nu puteau fi distribuite decat pe baza de situatii financiare anuale (deci dupa incheierea exercitiului financiar). De asemenea, distribuirea de rezerve nu era posibila – nu numai in situatii firesti, precum cea a imposibilitatii distribuirii rezervei legale -, ci si in situatia distribuirii de rezerve statutare sau a altor rezerve (adica, pe scurt, a acelor rezerve facultative, constituite la dispozitia societatii tocmai pentru ca asociatii doreau acest lucru – fie prin prevederi din actul constitutiv al societatii, fie prin hotarari AGA ulterioare).

Potrivit noii Legi 163/2018, intrata in vigoare la 15 iulie 2018, se pot distribui dividende in timpul anului (cunoscute in practica si ca dividende interimare / „interim dividends”), pe baza unor situatii financiare trimestriale. Cu alte cuvinte, de trei ori pe an – pe baza situatiilor financiare interimare la 31 martie, 30 iunie si 30 septembrie (daca anul financiar corespunde cu cel calendaristic) -, asociatii vor putea primi dividende, inclusiv din profitul anului curent. Aceste profituri pot proveni si din profiturile nerepartizate anterior (contul 117, ceea ce nu reprezinta o noutate), dar si din „sume depuse in rezerve”.

Noua prevedere privind rezervele este cu adevarat utila pentru ca ofera o baza legala pentru transferarea unor sume din conturile de rezerve in vederea folosirii lor pentru distribuirea de dividende. Anterior, distribuirea rezervelor catre asociati se putea realiza prin majorarea capitalului social cu sumele respective, urmata de reducerea capitalului (printr-o procedura greoaie, care dura in practica aproximativ 3 luni). Repartizarea directa a rezervelor catre asociati era aproape imposibil de justificat cat timp dividendele se puteau distribui doar din „profituri determinate potrivit legii”, nu si din alte surse. De altfel, posibilitatea repartizarii directe a rezervelor catre asociati nu este prevazuta nici dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 163/2018, aceste sume trebuind sa „treaca” mai intai prin contul de profit.

Noua lege nu ofera o flexibilitate totala, impunand si unele restrictii. Astfel, dividendele nu pot fi repartizate oricand, ci doar trimestrial (ceea ce ar trebui sa fie suficient in practica). Sumele distribuite se determina scazand din profit eventualele pierderi reportate (ceea ce nu este insa un lucru nou, chestiunea fiind reglementata si anterior, destul de neclar totusi, de articolul 69 din Legea Societatilor). Daca sumele distribuite ca dividende depasesc profitul stabilit la sfarsitul anului, eventualele diferente trebuie restituite de asociati in 60 de zile. In fine, nu e clar daca alte elemente de capitaluri proprii, cum ar fi primele, pot fi transferate in mod direct catre profituri, in vederea distribuirii – probabil ca raspunsul este negativ, fiind de analizat daca primele pot fi mai intai transferate catre rezerve si apoi catre contul de profit.

Cea mai importanta restrictie impusa de noua lege consta, insa, in obligatia de auditare (sau de verificare de catre cenzori) a situatiilor financiare trimestriale. Chestiunea nu va ridica, probabil, probleme in cazul societatilor mici, insa reprezinta un obstacol semnificativ pentru societatile mari, unde exercitiul de audit presupune costuri si perioade de timp semnificative. Trebuie, deci, pusa intrebarea daca societatile mari, inclusiv cele listate la BVB, vor putea beneficia cu adevarat de noua reglementare.

In perioada urmatoare este de asteptat ca autoritatile sa emita si eventuala formularistica necesara pentru facilitarea acestui proces – de exemplu, un model comun de situatii financiare interimare. Pana atunci, remarcam ca modificarile aduse Legii societatilor si Legii contabilitatii sunt bine-venite, apropie cadrul nostru de business de cel al altor tari europene si faciliteaza finantarea mai rapida in cadrul grupurilor de societati, prin dividende distribuite din profitul anului curent si din rezerve.

Autor: Radu Diaconu (foto), Associate Partner EY Law