Rolul unui director general nu se mai limiteaza doar la buna gestionare a companiei. Globalizarea reformuleaza definitia rolului acestuia si ii extinde directorului general zona de actiune.

In fata provocarilor provenite din mediul de afaceri, investitorii si consiliile de administratie sustin tot mai puternic actiunile directorilor generali. Motivul? Directorul general are raspunderea rezultatelor, iar in mediul de afaceri impactat de o transformare accelerata decizia trebuie sa fie luata rapid.

Consecinta? Extinderea responsabilitatilor directorului general. De multe ori insa, directorii generali sunt mai conservatori si nu-si asuma raspunderea rolului extins pe care investitorii si consiliile de administratie li-l dau. Daca nu au legatura directa cu obiectul de activitate al companiei pe care o conduc, pentru multi dintre directorii general probleme ca protejarea mediului sau cauzele sociale sunt percepute ca fiind departe de zona lor de responsabilitate.

Implicarea directorului general in construirea relatiei cu investitorii si cu consiliul de administratie  este necesara pentru ca acesta sa le inteleaga asteptarile si sa ajunga la un consens cu toti factorii implicati cu privire la ariile de focus ale companiei.

Motivul disconfortului pe care il are directorul general in relatia cu acestia se refera la reconcilierea dificila a opiniilor uneori contradictorii ale acestora, dar si la cerinta de implicare tot mai mare pe care acestia o doresc de la el in rezolvarea unei multitudini de provocari generate de mediul de business in continua schimbare.

In acest context diferit de afaceri, spre surprinderea directorilor generali, investitorii si consiliul director sustin luarile de pozitie ale acestora pe chestiuni sistemice ce privesc cadrul de reglementare al industriei in care isi desfasoara activitatea compania, precum si deciziile la nivel macro, luate in ministerele de resort sau in forurile profesionale.

Directorii generali din generatia X (1965-1980), obisnuiti sa fie cumpatati in luarile de pozitie publice ca sa nu influenteze negativ indicatorii bursieri sau sa faca ulterior management de criza, se auto-cenzureaza si ajung sa nu spuna nici ceea ar putea ajuta compania si mediul in care opereaza. Insa, generatia Y a directorilor generali (1981-2000) comunica direct si deschis, chiar si in retelele socializare, si au lejeritatea prezentarilor in public. Generatia X a directorilor generali cauta adevarul, pe cand generatia Y privilegiaza autenticitatea si etica.

Generatiile directorilor generali se schimba si pentru ca generatia investitorilor si a membrilor consiliilor de administratie se schimba. Generatia X a directorilor generali este mai precauta pentru ca, initial, mediul lor investitional si de conducere era unul mai conservator. Aceasta generatie are deci un model de leadership mai conservator, cu o puternica viziune unificatoare, o guvernanta si cultura corporativa robusta care sa nu deranjeze factorii de reglementare chiar si cand acestia sunt abuzivi.

Predominant prezenta in industria tech, generatia Y a directorilor generali este mai extroverta in relatia cu investitorii si ceilalti factori interesati. Chiar daca nu au o cultura de business la fel de solida ca cei din generatia X, directorii generali ai generatiei Y sunt mai bine conectati la dinamica mediului de business transformat de tehnologie. Invata repede, comunica in timp real, decid rapid pentru ca si cei care formeaza consiliul de administratie al companiei lucreaza agil si-i imputernicesc repede. Au puncte de vedere si le afirma, se organizeaza in clustere si propun solutii de reglementare si stimulare a industriei de pe pozitia arhitectilor acestei noi lumi. Generatia X are o mostenire, generatia Y are o misiune.

In concluzie

Absenta permisiunii explicite a factorilor implicati ca directorii generali sa vorbeasca sau sa actioneze nu suspenda importanta colaborarii sau a alinierii opiniilor. Importanta unui parteneriat intre directorii generali si consiliul de administratie conteaza pentru implicarea acestora in chestiunile ce schimba mediul de afaceri.

Tinand cont de cresterea importantei rezolvarii sustebabile a provocarilor ca imperativ de crestere a companiei, directorilor generalii le revine asumarea unui rol extins in cadrul propriilor companii. Capacitatea de a alinia partile interesate ale unei companii la un anumit curs de actiune intr-o lume caracterizata de volatilitate si complexitate, trebuie sa devina parte din noul ADN al directorului general.

Autor: Florentina Susnea (foto), Managing Partner, PKF Finconta