Unul dintre cei mai mari operatori in comertul cu cereale din Romania si-a vazut anulate zilele acestea in instanta mai bine de 50% din obligatiile fiscale, dupa ce avocatii Radu si Asociatii au demonstrat ca, de fapt, firma se incadra intocmai in prevederile Ordonantei de Urgenta nr. 44/2015, privind acordarea unor facilitati fiscale. Contribuabilului i se respinsese initial solicitarea de accesare a amnistiei, motivul invocat fiind acela ca nu respecta una dintre cele doua conditii principale introduse de Ordonanta – sa existe inspectie fiscala in derulare la momentul 21 octombrie 2015. Problema era ca situatia in care se afla venea tocmai din faptul ca inspectorii fiscali au intarziat controlul, neincadrandu-se in termenul legal.

In iulie 2015, contribuabilul a inregistrat spre solutionare la organele fiscale un decont de TVA. Datorita gradului de risc comunicat, respectivul decont urma sa fie solutionat exclusiv prin control fiscal anticipat. Dar inspectia fiscala a fost demarata cu incalcarea termenului legal de-abia in 26.10.2015 (i.e. la cinci zile dupa data intrarii in vigoare a OUG nr. 44/2015) si a durat aproximativ 10 luni.  

Ulterior finalizarii inspectiei, organele fiscale au emis, cum se intampla de obicei, o decizie de impunere, prin care au stabilit obligatii fiscale principale si accesorii de plata. Contribuabilul a depus o cerere intemeiata pe dispozitiile OUG nr. 44/2015, pentru a beneficia de facilitatile fiscale prevazute aici. Mai exact, actul normativ mentionat vorbea de amnistie si detalia conditiile in care intreprinderile puteau beneficia de anularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere in cota de 54,2% - daca: (i) inregistrau obligatii fiscale principale restante la data de 30 septembrie 2015; sau (ii) la data de 21 octombrie 2015 existau inspectii fiscale in derulare, in urma carora se emiteau decizii de impunere.

Doar ca firmei in cauza ii este respinsa solicitarea, explicandu-i-se ca nu se incadreaza in ipoteza prevazuta de lege, avand in vedere ca inspectia fiscala a fost inceputa dupa data de 21 octombrie 2015, respectiv la 26 octombrie 2015, iar, pentru a beneficia de amnistie, inspectia fiscala ar fi trebuit sa se afle in curs de desfasurare chiar in ziua mentionata in Ordonanta - 21 octombrie, ceea ce nu era cazul sau.

Practic, cererea de anulare a obligatiilor fiscale accesorii a fost respinsa de catre organele fiscale exclusiv pentru faptul ca respectivul contribuabil nu avea in curs de desfasurare o inspectie fiscala la data intrarii in vigoare a Ordonantei.

Dupa parcurgerea procedurii plangerii prealabile, contribuabilul s-a adresat instantei de judecata pentru recunoasterea dreptului sau, invocand nerespectarea termenului de 45 de zile in care decontul de TVA ar fi trebuit solutionat si inceput controlul fiscal anticipat.

Echipa Radu si Asociatii, condusa de catre Emanuel Bancila (foto), Partener in cadrul Radu si Asociatii si EY Law, si compusa din Alex Slujitoru, Director, si Andrei Boian, Avocat Senior, a aratat ca incadrarea organelor fiscale in termenul de 45 de zile atat in ceea ce priveste solutionarea decontului, cat si in ceea ce priveste inceperea controlului fiscal ar fi dus la situarea contribuabilului in oricare dintre cele doua ipoteze aplicabile alternativ pentru a i se acorda amnistia, adica: (i) inregistrarea de obligatii fiscale restante la data la 30 septembrie 2015; respectiv (ii) existenta unei inspectii fiscale in desfasurare la 21 octombrie 2015.

Curtea de Apel Bucuresti a admis cererea de chemare in judecata si, luand act de conduita nelegala a organelor fiscale, ce nu au respectat prescriptiile legale in ceea ce priveste termenul pentru demararea inspectiei, a constatat ca respectiva conduita nu se poate rasfrange in mod negativ asupra dreptului contribuabilului de a beneficia de amnistie.

Tot Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca termenele si conditiile de acordare a facilitatilor fiscale care se raporteaza la alte institutii juridice (i.e. inspectia fiscala sau solutionare unei cereri) au in vedere prezumtia respectarii tuturor reglementarilor care guverneaza respectivele institutii, fapt ce ar fi plasat contribuabilul in una dintre cele doua ipoteze ce ar fi dus la acordarea facilitatilor fiscale prevazute de OUG nr. 44/2015.

Ulterior, Inalta Curte de Casatie si Justitie, respingand recursul ANAF, confirma ca prin modul de abordare a cererii contribuabilului, ANAF nu face altceva decat sa instituie, prin propriul comportament, reguli/conditionari noi, sui generis, pentru acordarea facilitatilor fiscale.