Despre Chief Operating Officer sau COO auzim tot mai des. Este unul dintre cele mai inalte posturi executive dintr-o companie, iar persoana care il ocupa coordoneaza operatiunile zilnice ale companiei si raporteaza direct catre cel mai inalt executiv, de obicei CEO.

Prin natura sa, COO ajunge sa se ocupe cu o serie de alte functii, oferindu-le o perspectiva unica cu ajutorul careia sa poate identifica ineficientele, suprapunerile functionale sau noi oportunitati, iar apoi sa exploreze noi moduri de a le depasi.

Dintr-o perspectiva macroeconomica, cei care ocupa aceasta functie pot aduce o contributie pozitiva la imbunatatirea performantei in general, in trei arii foarte vaste: in executie, prin pastrarea controlului asupra operatiunilor zilnice si optimizarea procesului operational al companiei, in activare, sprijinind CEO-ul sa isi transforme viziunea intr-o strategie ce poate fi atinsa si prin intermediul dezvoltarii – controlul schimbarii si transformarilor business-ului si modelarea viitorului business.

Chiar daca aceste functii sunt in general valide, COO trebuie sa isi concentreze eforturile in functie de mediul de afaceri, deoarece acesta poate activa, fie in piete cu crestere lenta, fie in piete ce au crestere rapida.

Exista anumite cauze pentru care existenta unui COO a devenit imperativa in ultimii ani. Prima se refera la criza economica de durata, ce a obligat companiile sa controleze mult mai atent costurile totale si eficienta operationala. A doua cauza este data de globalizare si de urmarirea accelerarii cresterii, ce au impins companiile sa se extinda in afara barierelor nationale si sa intre in piete cu crestere dinamica. Toate aceste probleme il pot coplesi pe CEO, dar pot oferi, in schimb, un caz foarte bun pentru un lider operational caruia acestea sa ii fie delegate. In cele mai multe companii, ca un efect secundar comun al rolului COO-ului, acesta a devenit parte a planificarii de succesiune.

Pozitia de COO este foarte bine stabilita din anul 1935 si, in ciuda mandatului sau de lunga durata, intotdeauna a obtinut aceeasi performanta economica in cadrul echipei executive de management, ca si celelalte pozitii, CEO si CFO. Intre 2000 si 2012 a fost inregistrat un declin al acestui rol, cauzat de decizia de a imparti responsabilitatile COO-ului intre ceilalti executivi. In ciuda acestei scaderi, pozitia a reinceput sa apara in companiile europene si, conform Harvard Business Review, majoritatea celor numiti COO au avut doar un predecesor in aceasta pozitie, aratand cat de recenta este aparitia sa.

Un studiu realizat de Ernst & Young arata ca, in timp ce doar jumatate din echipa executiva este de acord cu meritele functiei de COO, balanta este oarecum impartita in cei care sunt convinsi de aceasta si cei care sunt categoric impotriva. Cea mai mare problema in a-i convinge pe acestia de meritul functiei de COO sta in cererile operationale zilnice ce duc la castigarea unui simt mai strategic al business-ului. In concluzie, cele doua forte executive ar trebui sa lucreze complementar: CEO-ul trebuie sa recunoasca necesitatea existentei unui lider operational axat pe viziunea companiei si pe stimularea performantei economice, iar COO-ul trebuie sa sprijine strategia dinamica a companiei.

Elena Badea (foto), Director Marketing Ernst & Young Romania