Doamna Aniela Badita, intrarea in vigoare a noului Cod de Procedură Civila presupune o premiera pentru sistemul judecatoresc din Romania, in sensul in care se introduce o procedura obligatorie, anume medierea. Ce aduce nou acest pas?

Trebuie precizat ca Noul Cod de Procedura Civila nu instituie obligativitatea medierii, ci obligativitatea informarii asupra procedurii de mediere. Aceasta clarificare este extrem de importanta, in sens contrar putandu-se interpreta ca o restrictionare a accesului la justitie. In virtutea noilor reglementari legislative, s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta sau pana la termenul dat de instanta in acest sens, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii, adica prin dialog si negociere.

„Un punct forte al medierii fata de rezolvarea diferendului prin metoda clasica de solutionare a litigiilor este si celeritatea procedurii”

Care va fi diferenta de timp si de costuri pentru o companie care alege medierea, fata de rezolvarea conflictului comercial in instanta?

Un punct forte al medierii fata de rezolvarea diferendului prin metoda clasica de solutionare a litigiilor este si celeritatea procedurii. De asemenea, legea prevede obligativitatea achitarii unei taxe de timbru pentru a introduce o actiune in justitie, la care se adauga alte cheltuieli precum onorariile pentru efectuarea expertizelor si onorariile avocatilor. In situatia unei solutii neconforme cu legea, procesul trebuie rejudecat de o instanta superioara. Intr-o atare situatie, este dificil de estimat cat de mari vor fi cheltuielile totale ale unui justitiabil.
Fata de aceste aspecte este preferabila apelarea la mediator care ar presupune cheltuieli financiare reduse dar, mai ales, reducerea timpului de solutionare a diferendelor si obtinerea unui rezultat multumitor pentru toate partile implicate.

Care credeti ca vor fi cele mai frecvente tipuri de conflicte pentru a caror solutionare se va apela la mediere?

Conform legii, nu toate cauzele sunt susceptibile de a fi solutionate prin mediere, ci doar cele care privesc drepturi asupra carora partile pot sa dispuna. In consecinta, obligatia de a face dovada informarii se refera numai la aceste tipuri de litigii. Astfel, art. 60 (1) din Legea nr. 192/2006 modificata si completata, stipuleaza intocmai cauzele in care partea/partile interesate sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, respectiv in urmatoarele materii: in domeniul protectiei consumatorilor, in materia dreptului familiei, domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate, in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca, in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Probabil ca frecventa medierilor va fi mai ridicata in litigiile familiale, fiind de altfel de preferat ca aceste dispute sa fie solutionate in afara instantelor judecatoresti, atat pentru protejarea intimitatii partilor, cat mai ales pentru evitarea implicarii minorilor in procese si aici ma refer in special la audierea minorului de catre instanta de judecata, fapt care este evident ca are un impact emotional semnificativ asupra acestuia.

„Medierea va deveni un instrument cu reale avantaje in ceea ce priveste degrevarea instantelor de judecata, dar si cresterea calitatii actului de justitie”

Va reusi aceasta alternativa sa degreveze instantele de numarul mare de dosare?

Odata cu introducerea obligativitatii informarii asupra medierii, cetatenii vor putea opta in deplina cunostinta de cauza, cunoscand avantajele, efectele, regulile si limitele procedurilor pe care le pot urma cu privire la modul in care pot sa-si solutioneze diferendele.
In masura in care aceasta procedura va fi popularizata, ceea ce se si urmareste prin modificarea legislativa prevazuta in Noul Cod de Procedura Civila, sunt convinsa ca treptat partile se vor gandi serios la solutionarea nemultumirilor acestora prin mediere si vor incerca aceasta metoda pana sa apeleze la instantele de judecata.
Prin noua reglementare legislativa, medierea va deveni un instrument folosit pe scara larga la nivel national, cu multiple si reale avantaje in ceea ce priveste atat degrevarea instantelor de judecata, cat si cresterea calitatii actului de justitie. Acest lucru se va produce insa in timp. Este vorba de timpul necesar pentru schimbarea mentalitatii.

Ce calitati trebuie sa aiba un bun mediator?

Medierea inseamna dialog si negociere. Asadar, mediatorul trebuie sa fie aiba aceste calitati, sa gestioneze dialogul dintre parti si sa aiba abilitati de negociator. De asemenea, trebuie sa fie o punte de comunicare intre partile conflictului.

La cat poate ajunge onorariul unui mediator?

Fiind vorba de o profesie liberala, mediatorul si partile convin asupra cuantumului acestuia, fara sa existe vreo restrictie legislativa in acest sens.
In orice caz insa, per ansamblu costurile unei medieri sunt vadit mai reduse fata de tot ceea ce inseamna un proces (taxe de timbru, onorarii de expert, onorarii de avocat etc).

Hotararile luate de mediatori sunt definitive sau pot fi atacate la un forum superior?

Mediatorii nu iau hotarari. Este foarte important ca cetatenii sa inteleaga ca mediatorul nu decide, nu analizeaza, nu judeca. Mediatorul ajuta partile sa-si gaseasca propriile solutii, iar hotararile sa apartina partilor implicate. Acesta este de altfel unul dintre marile avantaje ale acestei proceduri.
Justitia romana sufera de problema lipsei de jurisprudenta unitara. Datorita legislatiei deficitare, dar si a unei exacerbari a rolului judecatorului in interpretarea legii, nu putine sunt situatiile in care actiuni similare sunt solutionate in mod diferit de judecatori. Oricum, prin intermediul medierii niciuna dintre parti nu este stigmatizata ca perdant, iar partile pot ajunge la solutii care sa raspunda nevoilor acestora, avand deplina putere de decizie asupra finalitatii demersului intreprins in cadrul medierii.
Astfel, daca medierea a avut succes si conflictul a fost solutionat, se incheie un Acord de mediere care consfinteste vointa partilor. In cazul litigiilor aflate pe rol, instanta va pronunta la cererea partilor o hotarare de expedient care va cuprinde acordul de vointa al acestora, iar in situatia in care partile nu au demarat o actiune judiciara, Acordul de mediere poate fi supus verificarii notarului public.

Care sunt domeniile de expertiza in mediere pe care le detineti? Ce experienta aveti in aceasta activitate?

Fiind de profesie si avocat, desigur aria de expertiza personala este formata de tot ceea ce inseamna medierea conflictelor in drept.
Experienta teoretica dobandita prin cursurile de formare profesionala si prin masterul in Medierea conflictelor in drept este dublata de experienta practica dobandita in cei 4 ani de activitate in domeniul medierii.

De unde vine reticenta firmelor de a apela la mediere? Cum vedeti aceasta activitate in urmatorii ani?

Din necunoasterea beneficiilor acestei proceduri. Tocmai de aceea modificarea legislativa privind obligativitatea informarii asupra medierii este benefica.
Cu cat oamenii vor fi mai informati cu privire la posibilitatea de a solutiona amiabil disputele, intr-o perioada de timp mult mai redusa, cu suportarea unor costuri mult mai mici, in conditii de confidentialitate si respectare a intimitatii partilor, iar solutiile nu mai sunt impuse de catre un tert, respectiv de catre judecator, cu atat procedura medierii va fi mai utilizata.

Interviu realizat de Carmen Dochita